NU testat pe animale

S-a întâmplat într-o zi ca oricare alta. Am intrat în farmacie și am cerut recomandări pentru o cremă antirid. Farmacista, o doamnă cu privire blândă și zâmbet răbdător, mi-a arătat, pe rând, mai multe produse și mi-a explicat performanțele fiecăruia. “Și-n plus, acest produs nu este testat pe animale!” – a completat ea. Iar eu am tresărit. Niciodată până în acel moment nu mi-am pus problema cum sunt gândite, fabricate, testate, ambalate și transportate produsele cosmetice pe care le folosesc zilnic. Sau ce viață au oamenii care le produc. Sau ce animale sunt torturate pentru a-mi asigura mie un ten mai fin și mai fără riduri.

Aproape am alergat până acasă. Mi-am pregătit un ceai și-am început căutarea. Recunosc, în ignoranța mea de până atunci, habar nu aveam ce înseamnă animal testing. Unul dintre articolele găsite m-a sensibilizat până la lacrimi. Dacă aveți inimă tare, puteți să-l citiți aici. Nu mi-am imaginat niciodată că mor anual 115.3 milioane de animale în ceea ce industria numește generic animal testing. Am conștientizat brusc că pentru fiecare produs pe care îl folosec pentru igiena mea personală sau pentru curățarea locuinței, milioane de animale trăiesc mizerabil, captive în cuști, suporând zilnic torturi înfiorătoare în experimente care le provoacă moartea (detalii aici). Mi s-a făcut brusc rușine de ignoranța mea. Admiram curajul lui Jacqueline Traide, care s-a expus într-o vitrină și a îndurat, cu călușul în gură, toate procedurile standard care se aplică animalelor din laboratoare.

Am simțit multă revoltă și neputință. M-am întrebat, firește, ce pot să fac ca să schimb asta?! Și-apoi mi-am amintit de legea cererii și a ofertei. Legea zice că oferta este cea care se schimbă întotdeauna după cerere. Niciodată invers. Concret, dacă eu și alte câteva milioane de oameni vom refuza să cumpărăm sistematic produse cosmetice sau menajere testate pe animale, atunci producătorii vor constata că nu mai există cerere pe acest segment și vor reduce oferta, producând mai puțin. Dacă în ecuație intervine și sondajul de opinie și producătorul află din acest sondaj că oamenii nu mai cumpără un anumit șampon pentru că este testat pe animale, atunci producătorul va găsi o modalitate de-a produce acel șampon, fără a-l mai testa pe animale. Simplu ca bună ziua. Mai ales dacă producătorul vrea să obțină profit, nu vrea să rămână cu produsele pe stoc.

Mi-am continuat documentarea în legătură cu modul în care sunt fabricate, transportate, comercializate și reciclate produsele pe care le consum zilnic. Mi-am făcut o listă cu + și -. Apoi am început să elimin treptat toate produsele care aveau minim trei elemente pe lista negativă. Le-am înlocuit cu produse care respectau criteriile din lista pozitivă. Tranziția a fost extrem de ușoară, am reușit să bifez (aproape) toate cerințele mele:

  • să nu fie testate pe animale
  • să fie biodegradabile sau/și reciclabile (să nu polueze apa, aerul și solul)
  • să fie concentrate pentru a reduce poluarea legată de procesul de fabricație/transport/reciclare
  • să fie produse cât mai aproape de mine (susțin economia locală) sau în sistemul fair trade (dezaprob exploatarea muncii în tările sărace)
  • să aibă pe etichetă cât mai puține derivate chimice și cât mai multe produse naturale, netratate cu pesticide, îngrășăminte chimice și alte bazaconii
  • să fie, dacă este posibil, ambalate în materiale ușor de reciclat – sticlă, hârtie, metal, lemn – de evitat plasticul (uneori imposibil de reciclat și cu efecte negative asupra sănătății noastre)
  • companiile producătoare să redirecționeze o parte din profit pentru cauze ecologice sau umanitare

Inițial, am crezut că nu voi găsi în România produse care să respecte cerințele mele. Se pare că m-am înșelat. Avem multe opțiuni, semn că oamenii au devenit mai exigenți cu lucrurile pe care le consumă. Iar acest fapt nu poate decât să mă bucure. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât practicile negative vor dispărea și vor fi înlocuite cu altele mai benefice pentru noi, oamenii, pentru animale și pentru întreg ecosistemul în care trăim.

Îmi închei pledoaria cu aceste imagini. Sunt suficient de grăitoare pentru a conștientiza câtă suferință le produc oamenii animalelor, începând cu braconajul, intensive farming pentru industria alimentară, testarea cosmeticelor, violențe asupra animalelor de companie și încheind cu soarta tragică a animalelor captive pentru divertismentul oamenilor (circ, grădini zoologice, turism exotic etc.), animalele vânate pentru industria modei, speciile pe cale de dispariție din cauza poluării sau a distrugerii habitatului natural prin defrișări, exploatări miniere etc.

Nu, nu am devenit un activist pentru drepturile animalelor. Dar mi se pare inuman să provoc suferință atunci când pot evita acest lucru. Dar voi? Ce părere aveți în legătură cu acest subiect? Susțineți sau nu susțineți industriile care folosesc animale pe post de cobai? Ce alternative ați găsit? Vi se pare etic ce se întâmplă acum în relația oamenilor cu animalele?

credit foto: http://www.dailymail.co.uk

Leave a Reply