Înțeleg că absolut toți bugetarii din țara asta sunt plătiți în funcție de performanțe, iar românii sunt în extaz în fața performanțelor extraordinare obținute de toți bugetarii, singura excepție fiind: profesorii din preuniversitar. “Merită profesorii salarii mai mari?” – iată întrebarea la care răspund cu înverșunare toți românii (mai puțin ăia care-s profesori în preuniversitar […]
O gară între două trenuri
Mintea mi se învârte în gol intre aceste trei imagini repetitive. Pulovărul de mohair verde-smarald cu gât în stil bărcuță, pe care mătușa m-a învățat să-l croșetez într-o vacanță de iarnă. Îi terminasem fața și spatele, dar începuse școala și mânecile au rămas neterminate. Le-am croșetat la oraș, dar cum mătușa nu-mi explicase partea cu […]
MDY – Magazinul tău de cadouri
Alexandra Giurgițeanu este persoana pe care o apreciez infinit pentru seriozitatea și disciplina cu care își face treaba. Ea este inima tehnică a #cutieidecarton. Alături de ea am deslușit noțiuni complicate mie: hosting, wordpress, backup, plug-in și multe altele. Și parcă totul a fost mult mai logic și mai ușor de înțeles pentru mintea mea […]
- Recomandare
- ...
Află întreaga istorie.
Soarele topea sub flăcările lui totul, dilatând aerul. În zare, imaginile dansau unele peste altele, pierzându-se dincolo de linia orizontului. Printre pleopele grele de somn, pe drumul de asfalt topit, se zărea doar o siluetă de nedeslușit. Primul care a ajuns la ea a fost sunetul. Lătrat de câni și-un vuiet prelung, tânguitor. “Oale avem. […]
Libertățile altora
Duminică. Ora 21.30. Șoseaua Olteniței. Eu pe trotuar, spre partea cu bulevardul. Autobuzul trece în viteză pe lângă mine. Din spatele lui, prin geamul deschis, o matahală cu tricou alb, mulat peste bicepșii explodați, îmi aruncă un șervetel în față. Norocul meu a fost că sunetul a anticipat mișcarea, iar la urletul lui “Ia de-aici, […]
Port mască pentru că mă respect
Da, eu port mască în transportul public. Și-n spațiile publice închise. Și-n toate acele locuri & contexte în care este recomandat de specialiști să fie purtată. Fără nicio excepție. De ce? Pentru că mă respect. Am ajuns deja la urgență într-un spital de plămâni. Cunosc foarte bine ce înseamnă să simți cioburi de sticlă la […]
AM PICAT BACU’
AM PICAT BACU’. Din nou. Noi, adulții care ar fi trebuit să schimbe ceva în acest sistem de învățământ. Noi, adulții care ne certăm online pe teme precum ideologia de gen, dar nu ieșim în stradă că se îneacă elevii prin budele din fundul curții școlilor de țară sau că se prăbușește tavanul clasei peste […]
La dentist post pandemie
Vreme de două luni “ritualul meu Spa” din fiecare săptămână presupunea și o sedință “stoma care” la domiciliu. Am jonglat cu citodur, bulete de vată cu spirt, bulete de vată fără spirt și kitul de ustensile stoma precum “vaca cu baletul” (știți vorba brută, din popor). Exact așa a fost, fără exagerare. Niciodată n-am simțit […]
La noi la scopodărie
“La noi la scopodărie/ Crește brânza pă tăpsîie/ Vin găinile din sat/ Ciugulesc și stau la sfat” recitam eu, cocoțată pe câțiva baloți de paie. Eram tare mandră de poezia mea nou-noută, pe care am învațat-o peste iarnă cu mama la băile Sovata. Cred că și bunica era la fel de mândră, altfel nu mă […]
Un picuț de solidarizare cu statul
Când au mărit considerabil impozitele pe brutul salariilor din privat, fără nicio reglementare pentru sectorul privat, fără a obliga implicit patronii să le “ajusteze” salariaților brutul, unde a fost “solidarizarea” statului cu sectorul privat? Și-a făcut statul griji pentru salariații cărora patronii nu le-a schimbat brutul și s-au trezit peste noapte cu netul tăiat? Nope, […]
- Confesiune
- ...
#eustauacasa
Fiecare cu alegerile lui, firește. Eu aleg să stau acasă. Singurele ieșiri pe care le fac sunt pentru muncă (încă pentru mine nu este posibil să lucrez de-acasă) și pentru dentist (sunt în mijlocul unei urgențe stomatologice). Din fericire în decembrie 2019 mi-am făcut rucsacul de salvare în caz de cutremur recomandat de Georgiana Ilie […]
Iară vina nu-i a mea. Nici unde eram, nici ce purtam.
Vă amintiți fața galbenă zâmbitoare? Aia care pe vremuri țopăia de bucurie atunci când te conectai pe yahoo messenger? Ei, tricoul era alb și avea pe piept fața asta galbenă zâmbitoare. Nu, nu avea decolteu. Era chiar până sus, la baza gâtului. Nu, nu era transparent. Și nu, nu era mulat. Prima dată am simțit […]