Emilia Mitroi – Respira. Totul va fi bine

*** text de Emilia Mitroi, oaspete in cutiadecarton.com si instigator la proiecte faine ***

Este deja noiembrie, iar eu nu stiu unde a zburat 2017, stiu doar c-a fost un an intens pentru mine, cu multe cautari, mult mai intense decat in alti ani, cu multe coborasuri, mai ales in ceata sufletului meu. Una din parghiile cu care lucrez cand sunt down si pe care am descoperit-o anul acesta se numeste respiratie rebirthing.

Aceasta experienta are o poveste neasteptata, exact cum este si viata mea acum. Am aflat de aceasta practica acum doi ani printr-un email de la o buna prietena, doar ca nu era momentul potrivit pentru mine. Am rezonat cu ea, dar nu s-a legat nimic. Pana anul acesta, cand am cunoscut-o pe Sabina Preda. Impreuna am inceput sa exploram prin intermediul respiratiei rebirthing blocajele mele emotionale. Aici, as putea sa scriu pagini intregi despre cum m-am simtit si ce-a scos la suprafata fiecare calatorie, dar o sa ma concentrez doar pe una dintre ele, una foarte relevanta pentru mine si pentru serile de feminitate pe care le organizez din februarie 2017.

Pe scurt, o sesiune de rebirthing arata cam asa. O discutie preliminara cu Sabina astfel incat ea sa-si faca o imagine de ansamblu apoi, terapia propriu zisa care dureaza aproximativ o ora. In timpul terapiei, Sabina te ghideaza sa respiri, te sustine energetic si iti pune intrebari care sa te ajute sa intri cat mai profund in proces. Starea in care esti atunci cand lucrezi este una foarte lucida, esti prezenta si constienta de tot ce se intampla in jur, nu este hipnoza, dar in acelasi timp iti accesezi blocajele emotionale si lucrezi cu ele, respirand in ele. Pe parcusul sedintei, corpul tau poate elibera blocajele prin diverse reactii fizice, eu am experimentat foamete, caldura, transpiratie, carcei si mici dureri in corp. Toate trec dupa terminarea sedintei si nu prezinta nici un pericol.

Sesiunea pe care o voi povesti este cea de-a treia sesiune realizata impreuna cu Sabina. Sunt recomandate zece sesiuni pentru o renastere autentica. La mine, fiecare sesiune a insemnat o munca profunda, in sensul ca mereu am lucrat transgenerational, fie ca a fost cu mama, cu tata sau cu femeile din neamul meu, mereu am lucrat si cu stramosii mei. Stiu ca pentru unii poate suna foarte ciudat ceea ce povestesc, dar pentru mine este un proces vindecator, care curge lin chiar si atunci cand imi este frica ca nu voi simti nimic sau ca nu voi accesa nimic. “Neaccesarea” este si ea ok, la cea de-a patra sesiune am dormit bine cam de la jumatatea sesiunii. De somn aveam nevoie in acel moment.

Dar sa trecem la fapte. In cea de-a treia sesiune am lucrat cu toate femeile din neamul meu, cu viziunea mea despre ce inseamna sa fii femeie si despre acceptarea rolului de femeie. Am intrat in proces fara asteptari si intentie si am inceput prin a simti o foame cumplita, atat de profunda incat imi simteam fiecare centrimentru din stomac. Am respirat in ea si incet, incet ea s-a domolit. M-am simtit apoi sustinuta de tot acest trib de femei, dar eu nu voiam sa accept rolul meu de femeie. Il asociam (si poate inca il mai asociez uneori) cu statutul de victima, de fiinta neajutorata si lipsita de putere. Intelegeam invitatia lor de-a fi femeie, de-a ma asuma cu bune si cu rele, dar eu nu voiam. Ma opuneam. Ma razboiam si taiam orice legatura cu ele. Vedeam doar partea goala a paharului.

Sabina era cu mine, ma indemna sa pastrez ritmul respiratiei si imi punea intrebari care sa ma ghideze spre lucrul de care fugeam. Nu acceptam faptul ca sunt femeie si ca nu sunt singura, ca am in spate o linie de stramosi care ma sustin. Treptat am ajuns la pace si impacare. A fost un moment in care Sabina mi-a recomandat sa-mi onorez inaintasele prin acceptarea destinelor si deciziilor lor. Mi-a explicat ca procesul de acceptare are un caracter puternic de eliberare si ca trebuie sa inteleg ca desi suntem legate prin sangele care ne curge prin vine, eu sunt totusi distincta de aceste femei. Era in spatele acestui blocaj, ideea ca eu nu pot fi fericita daca ele nu au fost fericite. Ca prin fericirea mea le-as trada, fetita mea interioara alesese sa sufere alaturi de aceste femei, ca sa nu desparta de ele. Reiteram in felul meu rana de mama (vezi acest video). Fara a ma dezice de ele si mostenirea lor, am ales ca eu imi voi trai viata altfel, ca-mi voi asuma puterea mea (de care tot fug de ceva vreme) si ma voi lasa sa fiu vazuta, apreciata si chiar criticata. Ca voi invata sa am grija de mine de parca eu mi-as fi mama si tata.

Pe parcursul procesului, toate aceste femei stateau cerc in jurul meu. Cand linistea si impacarea au coborat in sufletul meu, ele s-au strans una langa alta astfel incat sa imi faca loc printre ele, in acel cerc. Mi-am acceptat locul fara ezitare si am inceput sa tin ritmul melodiei pe care o cantau. Ma uitam in dreapta si in stanga, incercand sa prind ritmul si sa nu ies din el. Ma simteam o incepatoare, dar eram acolo. IN SFARSIT.

Stiu ca nu voi deveni sau nu voi intelege pe deplin ce inseamna sa fii femeie intr-o singura sedinta de terapie, dar simt c-am prins un fir rosu care ma va calauzi in aceasta calatorie de redescoperire. Aceasta este povestea mea, dar imi place sa cred ca mai sunt si alte femei cu povesti si cautari asemanatoare. De aceea, as vrea sa ne intalnim pe 14 noiembrie la Biblioteca Emil Garleanu in spatiul X. Vrem sa vedem un film documentar despre cautarile altor femei si despre cum drumul impreuna este mai usor. Simt ca traim o perioada in care din ce in ce mai multa lume se regaseste (se redefineste) si, uneori, aceste proces este greu si poate chiar coplesitor, dar eu vreau sa-l fac amuzant si lin. Will you join me?

Detalii despre evenimentul meu gasesti aici, iar pe Sabina o poti cunoaste in acest weekend. Va tine impreuna cu mentorul ei un atelier, la care voi fi si eu prezenta (află aici mai multe informatii).

Sabina Preda Satyamayi (nume dat de Mooji) este instructor de meditatie si yoga, terapeut tehnica rebirthing, “mananca” India pe paine, cum zice o buna amica, si este o punte pentru cei ce doresc sa calatoreasca in India spirituala. Pe mine ma fascineaza ca este autentica, naturala si plina de compasiune. Ea chiar traieste toate conceptele spirituale pe care eu doar le inteleg cu mintea.

Leave a Reply