ecologic, social, umanitar, bio, responsabil
Soarele topea sub flăcările lui totul, dilatând aerul. În zare, imaginile dansau unele peste altele, pierzându-se dincolo de linia orizontului. Printre pleopele grele de somn, pe drumul de asfalt topit, se zărea doar o siluetă de nedeslușit. Primul care a ajuns la ea a fost sunetul. Lătrat de câni și-un vuiet prelung, tânguitor. “Oale avem. […]
Află întreaga istorie. Read More »
Duminică. Ora 21.30. Șoseaua Olteniței. Eu pe trotuar, spre partea cu bulevardul. Autobuzul trece în viteză pe lângă mine. Din spatele lui, prin geamul deschis, o matahală cu tricou alb, mulat peste bicepșii explodați, îmi aruncă un șervetel în față. Norocul meu a fost că sunetul a anticipat mișcarea, iar la urletul lui “Ia de-aici,
Libertățile altora Read More »
AM PICAT BACU’. Din nou. Noi, adulții care ar fi trebuit să schimbe ceva în acest sistem de învățământ. Noi, adulții care ne certăm online pe teme precum ideologia de gen, dar nu ieșim în stradă că se îneacă elevii prin budele din fundul curții școlilor de țară sau că se prăbușește tavanul clasei peste
Când au mărit considerabil impozitele pe brutul salariilor din privat, fără nicio reglementare pentru sectorul privat, fără a obliga implicit patronii să le “ajusteze” salariaților brutul, unde a fost “solidarizarea” statului cu sectorul privat? Și-a făcut statul griji pentru salariații cărora patronii nu le-a schimbat brutul și s-au trezit peste noapte cu netul tăiat? Nope,
Un picuț de solidarizare cu statul Read More »
Fiecare cu alegerile lui, firește. Eu aleg să stau acasă. Singurele ieșiri pe care le fac sunt pentru muncă (încă pentru mine nu este posibil să lucrez de-acasă) și pentru dentist (sunt în mijlocul unei urgențe stomatologice). Din fericire în decembrie 2019 mi-am făcut rucsacul de salvare în caz de cutremur recomandat de Georgiana Ilie
Vă amintiți fața galbenă zâmbitoare? Aia care pe vremuri țopăia de bucurie atunci când te conectai pe yahoo messenger? Ei, tricoul era alb și avea pe piept fața asta galbenă zâmbitoare. Nu, nu avea decolteu. Era chiar până sus, la baza gâtului. Nu, nu era transparent. Și nu, nu era mulat. Prima dată am simțit
Iară vina nu-i a mea. Nici unde eram, nici ce purtam. Read More »
Cea mai mare realizare din acest an este că reciclăm la birou. Adică reciclăm la modul serios, nu doar așa, de fațadă. Firește, nu avem o firmă care să ne ia gunoiul strâns selectiv (fiindcă proprietarul nu dorește să se ocupe de asta), dar nu lăsăm acest mic detaliu să ne oprească. L-am rugat pe
Cea mai mare realizare din acest an ❤ Read More »
La câte simulari reale de evacuare în caz de incendiu ați participat în viața voastră? Ați făcut una pe bune, sau doar ați dat anual cu semnătura pe hârțogăriile alea de securitatea muncii? Suntem mai pregătiți astăzi față de cât de pregătiți eram la colectiv? S-a schimbat ceva de-atunci pentru noi, cetățenii de rând? S-a
Eram obișnuită deja din Londra cu conceptul de “charity shop”. Recunosc, am ajuns La Taica Lazăr c-un soi de părere preconcepută. Mă așteptam la sute de lucruri, puse unul peste altul, în funcție de o anumită tematică. Și mă mai așteptam la mirosul acela specific, știți voi, ăla de second hand. Well, socoteala de-acasă nu
Charity Shop – La Taica Lazăr Read More »
Anul trecut m-am înscris observator mobil la referendumul pentru redefinirea familiei. Majoritatea secțiilor de votare au fost amplasate în școli și în grădinițe. 9 secții de votare am vizitat pe parcursul zilei. Nici una nu avea hârtie igienică. Nici una nu avea toalete practice, curate, funcționale. București. 2018. Asta spune multe despre cât de mult
Donez zi de naștere Read More »