“La noi la scopodărie/ Crește brânza pă tăpsîie/ Vin găinile din sat/ Ciugulesc și stau la sfat” recitam eu, cocoțată pe câțiva baloți de paie. Eram tare mandră de poezia mea nou-noută, pe care am învațat-o peste iarnă cu mama la băile Sovata. Cred că și bunica era la fel de mândră, altfel nu mă […]
La noi la scopodărie Read More »
Departe, în satul de pe malul Someșului, astă seară e Luminația. Sărbătoarea morților, o numesc ceilalalți. Doar noi, ardelenii, îi zicem așa. N-am întrebat nicodată de ce. O fi de la miile de luminițe, care se aprind la mormintele celor dragi. Habar nu am. Un fel de Halloween autohton. Lumea merge și curăță mormintele, le
Mai aproape de suflete Read More »
Ceața e aproape lichidă. Pare să se ridice fantomatic din Someș pentru a se reașeza sub formă de ploaie fină peste toate lucrurile din grădină. Liniștea e înghețată. Se lichefiază pe frunzele de viță de vie, mângâind strugurii care abia dau în copt. “E întârziată vremea la noi. A fost an ploios. Să ne mai
“Borcanu ăsta îi din prima recoltă. Salcâm curat. Or fost tare harnice albinele, măcar c-o tăt plouat” – zice unchiul, scoțând din buzunar un borcănel de miere. “Să aveți să mâncați… acolo… la capitală!”. Confirm. Toți salcâmii sunt în floare și în jur nu se aude decât zumzet de albină. Tare hărnicuțe albinele astea! Zboară
Hărnicuțele albine Read More »
Prima recoltă de căpșuni s-a lăsat mult așteptată. Vremea nu e atât de înaintată în satul de pe malul Someșului. În anii ploioși, căpșunii se coc mai târziu. Întâi dau în floare, apoi fac rodul și asteaptă cuminți să vină soarele să-i rumenească cu caldura lui dogoritoare. Am învățat asta în clasa a V-a. Atunci
Prima recoltă de căpșuni Read More »
Nu există terapie mai bună decât mersul desculță prin iarbă. Am învățat asta încă de la primii pași. Îmi odihnesc picioarele goale pe băncuța din grădină. Apusul cade greu peste clopoței de ciuboțica cucului, peste greierii care cântă în iarba înaltă. Păsările vorbesc pe limba lor. Or fi șoapte d-amor, dar nu mă pricep eu
“Niciodată n-am înțeles de ce crește socul doar în locurile părăsite” zice mama, mai mult pentru sine decât pentru a începe o conversație. Suntem amândouă la fostul grajd al C.A.P.-ului din sat și strângem flori de soc ca să facem socată și sirop. Anul acesta a fost ploios și socul și-a făcut de cap. De
La mine-n Ardeal, a doua zi de Paște, fetele stau acasă. Se zice că aduc ghinion și sărăcie dacă se duc la casele altora. Primul care trebuie să-ți treacă pragul este un fecior harnic și voinic, ca să ai parte de prosperitate și belșug. Așa că fetele se îmbracă frumos, se piaptănă cu cărare și-și
Eu sunt micul grădinar Read More »