O să mă știi de undeva ne dezvăluie o Petronela Rotar autoironică și hyper sensibilă, într-o încercare de a-și asuma imperfecțiunea, a se ierta și a se iubi cu adevărat.
Cartea conține ceva din confesiunea făcută în fața psihologului. Are o sinceritate brută, necenzurată, frapantă. Dar este o confesiune asumată, o confesiune a maturității psihologice. Sentimentele sunt scoase la suprafață treptat, după un plan de reconstituire a propriului sine.
Fiecare emoție, trăire, amintire, experiență, este adusă în discuție, repovestită și retrăită, analizată pe toate părțile, etichetată cu atenție și lăsată în urmă de un suflet avid de experiențe noi. Eul liric ni se dezvăluie de pe o poziție de putere, o poziție în care nu este neapărat vulnerabil deoarece vorbind despre sentimentele respective, le-a integrat, le-a depășit, s-a detașat cu maturitate de ele.
Introspecția este o artă pe care Petronela Rotar o stăpânește la perfecție. Știe să vorbească despre propriile experiențe, dar în același timp să se detașeze de sine, să treacă linia invizibila dintre particular și general, dintre propriile trăiri amoroase și relațiile amoroase dintre oameni în general.
Una dintre temele principale este trecerea timpului, dar timpul este extrem de subiectiv, eul liric se sustrage mereu din scurgerea lui prin lectură, muzică, leneveală, călătorie, iubire. Iubirea este percepută ca un moment limitat în timp, nu idealistic sub forma unor jurăminte de eternitate și dezamăgiri de promisiuni nerespectate.
Volumul este dublu terapeutic. O dată exorcizează suferința autorului prin scriitură, apoi provoacă cititorul să se analizeze minuțios. Este genul de scriitură care te determină să te întrebi cum ar fi dacă ți-ai lua viața în mâini și ai trăi clipa cu adevărat, oricît de dureroasă sau dezamăgitoare ar putea fi această experiență.
Te pune pe gânduri. Tu ai trăit vreodată atât de intens? Ți-ai permis acest lucru? Te copleșește un sentiment de tristețe și neputință și apăsarea că tu nu ai trăit niciodată cu adevărat. Încercând să te protejezi de suferință, ți-ai ratat viața, te-ai limitat la o zonă de confort în care nu se întâmplă nimic remarcabil. Pentru mine, cartea a fost o provocare. O mănușă aruncată, pe care am acceptat să o ridic. M-a convins să-mi reconsider prioritățile și să-mi doresc să-mi trăiesc viața mai simplu și mai frumos.
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!
** Petronela Rotar poate fi savurată și în ipostaza de blogger pe acestblogdenervi.