Efectul pervers înseamnă o singuratate asumată și exploatată la maxim în scriitură. O reiterare și o exploatare a traumelor din copilărie pentru a găsi forța de a se detașa de ele, a le clarifica și a le integra în structura adultului.
A căuta și a găsi echilibrul sufletesc, a fi sincer cu tine însuși, a nu face compromisuri (nici chiar de frica singurătății) te duce cu gândul la maturizare spirituală, la trecerea într-o etapă a vieții în care înțelegi pe deplin că nu o să găsești niciodată fericirea în ceilalți dacă nu o cauți mai întâi în tine însuți.
Definițiile repetitive ale singurătății nu te deprimă, nici nu te întristează. Din contră, te fac să conștientizezi că avem nevoie de momente de singurătate pentru a ne întoarce privirea spre noi înșine și a ne cerceta pe îndelete. Nu este deloc vorba despre a-ți lipsi ceva, ci despre a prețui acele lucururi care trec neobservate atunci când ne concentrăm pe ceilalți și nu pe noi înșine.
Fiecare poem este un refugiul în cuvinte și în lucruri frumoase. De la lalelele care tapetează pereții, la referințele muzicale sau literare, la imagini descriptive ale unor apusuri sau răsărituri pe care le recompui în mintea ta din propriile tale amintiri despre apusuri sau răsărituri pe care le-ai trăit și tu cândva, demult.
Imaginile sunt puternice, versurile percutante, iar muzicalitatea frazelor te urmărește multă vreme după ce închei lectura. Există o forță de identificare care provine din faptul că sentimentele descrise sunt universal valabile, repetitive la nivelul fiecărui individ. Și-apoi mai există o forță care te îndeamnă la visare. Tu ce faci cu propriile tale emoții, trăiri, amintiri? Știi să le prețuiești?
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!
** Petronela Rotar poate fi savurată și în ipostaza de blogger pe acestblogdenervi.