Dacă faceți parte din generația mea (și nu doar) probabil mai auziți din când în când o voce în cap care vă șoptește încetișor:
=》 nu e frumos să-ți refuzi șeful, mai bine stai peste program și faci și taskul ăsta, pe care trebuia oricum să-l facă el. La dracu! Aveai bilete la teatru astă seară! Dar cum să-i explici asta? Crezi că lui îi pasă de biletele tale?
=》e prea țipător verdele ăsta, ce o să zică lumea? Sigur gândesc că fac o criză la 40 de ani și-mi vopsesc părul ca o puștoică ca să par mai tânără.
=》 trebuie să merg la nunta asta, deși n-am nici bani, nici chef. Dar ce să-i faci? O obligație este o obligație. Decât să-mi stric relația, mai bine îmi sacrific eu o noapte.
=》 ce-ar fi să taci din gură dacă ai o părere contradictorie? Nu e frumos să faci scene din astea în public. Știi că nu e corect așa, dar mai știi că data trecută tot așa a fost și la ce ți-a folosit să iei atitudine? Tot tu ai ajung până la urmă isterica aia scandalagioacă de care se feresc toți.
=》 ah, nu! O să-mi umple din nou paharul de vin și o să insiste să-l beau pe tot, iarăși o să mă doară capul dimineața. Dar ce pot face? Nu e politicos să refuzi gazda. Nu vezi câte eforturi a făcut pt tine?
=》 nu am chef și energie să fac asta. Dar nu mai pot da înapoi. E imatur să mă răzgândesc. De ce oi fi acceptat de la bun început? De ce nu am curajul să refuz?
Yep, I know. Toți auzim uneori vocile astea în cap. Unii mai rar, alții mai des. Sunt vocile bunicilor, părinților, profesorilor, prietenilor, colegilor sau șefilor noștri. Sunt vocile care ne-au sugerat CE AR TREBUI SĂ FACEM dacă vrem să fim integrați, acceptați și validați social.
Vocile astea sunt un fel de manual underground care ne asigură popularitate și succes. Și cum nu am beneficiat de un alt fel de educație, nu avem alternative. Navigăm prin viață cu ajutorul acestui manual underground, fără să ne întrebăm dacă prevederile lui sunt sănătoase pentru noi.
Chiar așa, voi v-ați întrebat vreodată de unde vine acest “trebuie” și ce autoritate a avut cel care l-a validat? V-ați ridicat vreodată problema că acest “trebuie” ar putea fi fundamental greșit pentru bunăstarea noastră psihologică și c-ar trebui să renunțăm la el, înlocuindu-l cu altceva mai blând cu noi-înșine și cu dorințele noastre legitime?
Câți dintre noi ne permitem să spunem NU TREBUIE și să acționăm cum ne dorim noi cu adevărat? Câți dintre noi știm că avem dreptul de-a spune nu, fără să ne pese de ceea ce cred alții? Reacțiile altora nu ne aparțin, sunt ale lor și ei sunt singurii care trebuie să și le gestioneze. Atunci de ce continuăm să facem unele lucruri condiționați de reacțiile celor din jur?
Câți dintre noi știm ce înseamnă faptul că avem drepturi personale și câți dintre noi ni le revendicăm cu adevărat? Dacă aruncăm o privire în jur, răspunsul este clar. Prea puțini. Majoritatea funcționăm mecanic, activindu-ne pe pilot automat toate aceste “comportamente corecte ” pe care le-am învățat de la alții. Uităm că avem dreptul fundamental de-a refuza și nu-l exploatăm deloc. Care sunt drepturile noastre fundamentale? Voi le cunoașteți? Mărturisesc că eu am mari dubii că le știu cu adevărat și că le folosesc pe bune în viața mea de zi cu zi.
Psychology Hub lansează o provocare. Pe 22 martie organizează “Ziua Psihoeducației”, un eveniment complex, primul de acest gen din România. 10 locații diferite din 8 orașe diferite vor găzdui timp de trei ore dezbateri moderate de câte doi psihologi/psihoterapeuți pe tema drepturilor personale. Aceastea vor fi explicate și detaliate în parte, oferindu-ne o privire de ansamblu asupra acestui concept, precum și o practică alternativă și mai sănătoasă cu care să reducem la tăcere vocile alea din capul nostru care ne fac să ne comportăm altfel decât ne dorim cu adevărat.
Mai multe informații despre eveniment găsiți aici și pe conturile lor de social media. Cele 8 orașe participante sunt: București, Constanța Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Sibiu, Slatina și Timișoara.
În București, una dintre locații este chiar biblioteca la care fac eu voluntariat, organizând lunar cercul de lectură pentru adolescenți. Mă veți găsi cu siguranță acolo, punând o grămadă de întrebări. Nu de alta, dar tema propusă de ei mi-a ridicat multe semne de întrebare. Vă las să vă gândiți și voi la chestiunile cuprinse în fragmentul de mai jos și dacă doriți să aflați mai multe despre drepturile voastre personale, vă invit să veniți la eveniment.
Aveți dreptul să greșiți și să nu fiți perfecți, aveți dreptul de a vă supăra sau înfuria, aveți dreptul să spuneți “nu știu”, să nu vă justificați comportamentul și, poate cel mai important, să fiți fericiți. Respectul de sine și valoarea fiecărui om sunt în strânsă corelație cu modul în care ne tratăm pe noi înșine și pe ceilalți.
Aș vrea să adaug la final că Psychology Hub facilitează săptămânal, în București, în fiecare marți, întâlniri cu diverși psihologi pentru a discuta teme importante pentru sănătatea noastră mintală. Proiectul se numește “Randevu cu Psihologul” și are loc la Randevu Bistro, începând cu ora 19.00. Într-o societate în care mersul la psiholog este încă stigmatizat, astfel de întâlniri sunt din ce în ce mai necesare.
*** fotografia este realizată de #cutiadecarton special pentru această postare cu scopul unic și declarat de-a vă (re)aminti că nu mai trebuie să faceți nicio acțiune care contravine fundamental cu drepturile voastre personale.