Primul volum al trilogiei l-am citit în toamnă. Parcul se pregătea de iernat, ultimii trandafiri își dădeau suflarea, înfiorându-mă cu frumusețea lor perfectă. Un cer pufos, de vată pe băț, tot mai coborât spre pământ, mă sufoca prin apropierea lui ireală. Vântul bătea nebunește, semn că timpul cititului prin parcuri ar cam trebui încheiat. Lectura […]
Cristina Nemerovschi – Ultima vrăjitoare din Transilvania Read More »
Am început hardcore cu piesa de teatru “112”. Povestea unei femei care-și găsește pisica decapitată. Face reclamație la poliție, îl suspectează pe fostul ei iubit (împotriva căruia avea un ordin de restricție), se baricadează în casă. Nimic din ceea ce face nu este luat în serios nici de către familie, nici de către autorități. Femeia
David Schwartz – Teatrul politic Read More »
Nimic nu ma supara mai tare decat muntele de farfurii si pahare care trebuie spalate dupa ce pleaca musafirii. Chiar si asa, raman incapatanata in decizia mea. Refuz sa-mi servesc musafirii in farfurii si pahare de plastic. O data pentru ca nu vreau sa stric prezentarea mea stilata (E chicios si ieftin sa mananci din
BIOTREM – farfuriile comestibile Read More »
Am luat o pauză lungă de la blog. Nu am intenționat. Așa s-a nimerit. Câteodată simțim nevoia să ne resetăm corpurile și mințile și să o pornim de la capăt cu și mai multă energie și determinare. Am dormit mult, am devorat filme și cărți, am băut ceaiuri și cafele cu oameni dragi, am gătit
Hygge – Arta daneză a fericirii Read More »
Trebuie sa recunosc ca inspiratia pentru acest articol a venit de la Ana Nicolescu, mai exact de la ultimul ei articol. Gandindu-ma la ce a scris/trait ea, mi-am adus aminte ca si eu am pus ca intentie la inceput de 2017 dorinta de a merge intr-un retreat de feminitate. Singura diferenta este ca nu am
Emilia Priceputu – Less is more Read More »
Nu reușesc să mă dumiresc cum stă treaba cu bradul de Crăciun. Unii zic că e inutil și renunță la el. Eu iubesc tradiția asta. Pentru mine înseamnă un ritual prin care mă reconectez la copilărie și la propria mea identitate. Unii preferă bradul natural. Până să plantez livada cu nuci și să aștept cu
*** text de Emilia Priceputu (fosta Mitroi), oaspete in cutiadecarton.com si instigator la proiecte faine*** Buna din nou, iata c-am ajuns la sfarsitul anului. Scriu acest articol pe 13.12.2017 si nu-mi mai incap in piele de fericire. De ce? Pentru ca, desi mi-am ratat multe dintre obiectivele stabilite, anul 2017 a fost dus pana la
Emilia Priceputu – Ganduri pentru decembrie Read More »
Avea jumătate din vârsta mea de-acum și o motocicletă roșie. Venea cu ea în fiecare vară din București până în sătucul din Ardeal, special ca să se joace cu mine. Era cel mai curajos om. Și cel mai frumos, și cel mai amuzant, și cel mai înalt și cel mai tare dintre toți oamenii pe
Turul ghidat al revoluției Read More »
Când eram mică, visam că o să mă fac mare mare într-o bună zi, iar atunci când voi fi suficient de mare, o să fiu moș Crăciun. Proiectul ShoeBox mi-a transformat visul în realitate. De câțiva ani, cea mai mare plăcere a mea este să pregătesc cutii de pantofi cu suprize pentru copii. Și-mi iau
Poșta Română e de vină. Datorită ei mi-am format obiceiul ăsta. Înainte de 1 decembrie scriu scrisori și felicitări pentru prieteni dragi de departe (știu, știu, sunt extrem de demodată) și le trimit cu poșta română. Unele ajung fix de Crăciun, altele mai târziu sau poate niciodată, dar consider că intenția este cea care contează.