Prima recoltă de căpșuni s-a lăsat mult așteptată. Vremea nu e atât de înaintată în satul de pe malul Someșului. În anii ploioși, căpșunii se coc mai târziu. Întâi dau în floare, apoi fac rodul și asteaptă cuminți să vină soarele să-i rumenească cu caldura lui dogoritoare. Am învățat asta în clasa a V-a. Atunci am cerut de la bunica colegului de bancă trei mlădițe de căpșuni. Le-am transportat cu trenul până în satul dintre dealuri și am tremurat de emoție la gândul că poate o să moară înainte de a-i planta în grădinița de flori. Acolo mi-a dat bunica un strat. “Căpșunii se înmulțesc repede, prin mlădițe. Ai să vezi că până la anu’ o să ți se umple stratul” – mi-a zis, încrezătoare, bunica. “Trebuie doar să ai grijă de ei, să-i uzi pe timp de secetă”. Eu nu eram atât de optimistă. Puneam la îndoială capacitatea mea de-a avea grijă de cele trei ființe vii, care zăceau acum într-un borcan cu apă în ghiozdanul meu cartonat. Le mângâiam frunzele zimțate si mă rugam de ele să reziste. Încă două stații și ajungem acasă” – le comunicam telepatic, de teamă să nu râdă copiii de mine, că vorbesc de nebună cu trei mlădițe de căpșuni.
Bunica mi-a arătat cum să afânez pământul, apoi să sap o gropiță în care să le ascund rădăcinile. Le-am pus pe fundul gropii “pământ bun, de la tăietor, ca să prindă putere” și puțin gunoi de grajd. Apoi le-a umplut cu pământ negru, de grădină și le-am udat cu apă din fântână. S-au prins toate trei și vorbele bunicii s-au adeverit. Într-un an au umplut un strat, apoi două, apoi au pus stăpânire pe toată grădina de flori. Peste ani, i-am rearanjat în rânduri lungi, cu spațiu între ele. Am săpat un fel de groapă între rânduri și am umplut-o cu paie curate. Așa ne învățase vecinul. Muncise în Spania în agricultură și așa văzuse acolo că se face. “Când crește fructul, fiind mai greu, o să atârne în groapă și o să stea pe paie curate, nu o să-l mai stropească cu pământ ploaia”. Prima recoltă de căpșuni s-a lăsat mult așteptată și anul acesta. Dar satisfacția este pe măsură. Sunt mici și nu prea uniformi, nu au aspect de supermarket, dar le simți mirosul încă din curte. Iar gustul… cum să vă spun eu… gustul e exact ca și ăla din copilărie…
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!