Podul mincinoșilor

Aveam cinci ani când am trecut prima oară pe podul ăsta. Avea aceleași scânduri. Doar că pe alocuri erau rupte și oamenii făceau echilibristică pe conducta de gaz de dedesupt. Bunicul mă ținea strâns de mână. Unde lipseau patru-cinci scânduri și porțiunea de conductă era mai lungă, îmi era teribil de frică. Nu neapărat de […]

Drumul cu locomotiva

A zis mama: “Dacă vii cu 10 de 10 pe linie, trecuți așa, frumos, unul sub altul în carnet, în prima zi de vacanță, te duce taică-tu cu locomotiva. Oriunde are el drum”. Știu, știu. Acum îi zice manipulare. Dar când ești în clasa a doua și trăiești în comunism, nu știi că-i zice așa. […]

Când eram mică…

Când eram mică îl ajutam pe bunicul să împartă ziare, colete și scrisori. El era poștaș. Eu credeam că este vrăjitor. Multă vreme nu am priceput de unde știa el să le spună oamenilor cine le-a scris. Și cum cunoștea el exact când trebuie să scoată din geanta aia mare și neagră scrisoare și când […]

Vis de copil

Aveam cinci ani și visam să ajung mareșal. Nu soldat, nu căpitan, nu general. Eu visam să ajung mareșal. Nu știam prea bine ce înseamnă să fii mareșal, dar priveam luminița din ochii bunicului meu când vorbea despre Antonescu. În mintea mea de copil, bunicul meu era cel mai cool om pe care îl întâlnisem […]