Revertis este o poveste simplă, curată, fără multe zorzoane stilistice sau fire epice întortocheate. Se desfășoară pe trei planuri temporale, planuri care se întrepătrund pe alocuri, convergând în prezent într-o acțiune alertă și plină de suspans, cu un final total neprevăzut.
Vorbim despre un trecut îndepărtat în care se desfășoară povestea mamei lui Victor. Acesta este un plan atemporal, încărcat de mister și de legende, ca un fel de tărâm în care s-au născut adevărații vampirii (cel puțin cei care sunt protejați de lumina soarelui prin piatra lunii). Mi-a plăcut teribil modul în care autoarea a știut să dozeze misterul și inexplicabilul, învelindu-l în straturi raționale de explicații plauzibile. M-a trimis cu gândul la alchimie și la magia explicată științific. Dacă noi nu înțelegem un fenomen, nu înseamnă că fenomenul nu există, că nu are niște explicații logice, științifice, raționale. Vampirii și toate miturile țesute în jurul lor sunt perfect integrabili în societatea noastră contemporană. În loc de conflicte de secole și frici inutile, ne putem raporta la ei în termeni de incluziune, acceptare, integrare, coabitare. Ceea ce nu este o idee prea rea 😉 Din contră, m-a fascinat și m-a convins să cred în ea.
Planul doi – situat în trecutul apropiat (acum 400 de ani, dar ce sunt 400 de ani când vorbim despre vampiri nemuritori?!) – prezintă povestea de iubire dintre Beatrice și Victor, împreună cu transformarea femeii în vampir. Nu o să povestesc prea multe despre acest plan, nu vreau să fac spoiler.
Cel de al treilea plan ne duce direct în agitația unui New York contemporan, aruncându-ne în iureșul vieții unei femei frumoase și independente, cu o afacere de succes și un iubit de invidiat. Lauren și Jerome sunt doi vampiri moderni, care trăiesc vibe-ul unui oraș care nu doarme, adaptându-și necesitățile de vampiri la morala și spiritualitatea secolului nostru. Perfuziile de sânge încălzite la microunde pe post de cafea și băute sus, pe terasa urbană, sunt o confirmare a faptului că cele două specii pot coabita pașnic, nu mai este nevoie de luptă pentru supraviețuire.
Totuși, conflictul apare brusc și se intensifică gradual, pe măsură ce din planurile trecutului apar în prezent oameni și situații care trebuie clarificate, asumate, integrate. Nu poți să trăiești ascunzându-te de trecut, fugind în permanență de el. Este prea obositor. Lauren este o fugară. În ciuda forței care o caracterizează, ea fuge de un trecut pe care nu l-a acceptat, asumat, integrat. Iar asumarea presupune, în cazul său, acceptarea destinului ei de vampir. Ea nu îl poate ierta pe fostul ei iubit, Victor, cel care i-a furat umanitatea, transformând-o, fără voia ei, în vampir. Și chiar dacă pare extrem de fericită, compatibilă și îndrăgostită de charmantul Jerome, vampirul care a salvat-o și a inițiat-o în noua ei dimensiune existențială, Lauren continuă să se împotrivească noii ei identități. Femeia trebuie să găsească o modalitate de a contopi latura ei de vampir în identitatea ei umană, aceasta fiind de fapt adevărata ei misiune. Din această victorie se poate naște o întreagă nouă linie de vampiri moderni, rupți de tot ceea ce înseamnă tradiție, preconcepție, legendă.
Îmbinarea dintre cele trei planuri este armonios construită pe sistemul cauză – efect, efectele fiind evidente în resorturile interioare ale personajelor principale. Ele își urmează cuminți liniile destinului, acționând în așa fel încât să fie împlinite profețiile. Doar că uneori profețiile din trecut nu mai sunt adaptate viitorului, ele suferind metamorfoze și ajustări pentru a fi integrate la noile nevoi ale umanității. Magistral construită este lupta dintre mama lui Victor (întruchiparea tradiției) și echipa închegată de Lauren pentru a o ajuta să țină lucrurile sub control (modernul și noul mod de a integra realitatea).
Ce m-a impresionat profund a fost transparența personajelor. Acestea par să nu aibă secrete față de cititor, se dezvăluie în profunzime, dar gradual și echilibrat, astfel încât să nu afecteze suspansul și neprevăzutul. Sunt simple la nivel de construcție scriitoricească, dar complexe în semnificația lor de personaj. Aș spune chiar inovatoare. Pentru că instaurează, cum ziceam deja, un nou mod de raportare la vampiri. Modernul a învins tradiția. Cele două specii nu mai sunt în permanentă luptă pentru supraviețuire, ele pot trăi armonios împreună. Cel puțin asta înțeleg eu din final.
Lectură frumoasă vă doresc. Aștept cu interes impresiile voastre. Mai ales dacă vedeți lucrurile diferit și simțiți nevoia să mă contraziceți 😉
*** fotografie realizată de #cutiadecarton special pentru această postare. simțiți-vă liberi să o folosiți. precizând sursa, firește.