*** text de Emilia Priceputu (fosta Mitroi), oaspete in cutiadecarton.com si instigator la proiecte faine***
Buna din nou, iata c-am ajuns la sfarsitul anului. Scriu acest articol pe 13.12.2017 si nu-mi mai incap in piele de fericire. De ce? Pentru ca, desi mi-am ratat multe dintre obiectivele stabilite, anul 2017 a fost dus pana la capat si chiar la inflorire, fara incrancenare si fara zbatere. Din contra, m-a invitat, pas cu pas, sa gust din energia feminina si sa ma abandonez ei, iar cand am facut-o am avut parte de cele mai frumoase #seridefeminitate. “Intamplator” cand m-am apucat de scris, am dat peste primul articol care vorbea de acest proiect. Va invit sa-l re(cititi) ca sa vedeti ca se poate sa avem si noi Cortul nostru Rosu si ca “proverbiala raca intre femei” nu este chiar atat de puternica cand femeile isi dau seama ca sunt unice, minunate si isi dau voie sa creasca, fiecare in ritmul ei.
La sfarsit de an, va invit sa faceti un bilant si sa enumerati lucrurile pentru care sunteti recunoscataore. Va invit sa le scrieti fiecare pe cate o hartiuta si sa le puneti intr-un borcan. De fiecare data cand sunteti triste sau va pierdeti busola, va sfatuiesc sa scotociti in acel borcan. Asta nu inseamna sa fugim de durerea sau tristetea noastra, este important sa stam in aceste sentimente si sa nu le respingem. Este indicat sa le acceptam, sa le vedem, sa le onoram si sa le eliberam. Poate printr-o respiratie rebirting sau prin constientizarea faptului ca ele vin cu un mesaj, ca in spatele lor sunt niste nevoi vitale pe care noi uitam sa le onoram. Mai ales noi, femeile.
Simt nevoia sa fac o divagatie. Mor de fiecare data cand aud o reclama la radio/tv in care este promovat modelul mamei care se jerfeste. Peopleeeeee!!!!!! That’s totally WRONG!!!!. De ce? Pentru ca te sacrifici pana la un punct si, apoi, izbucnesti, faci o criza prin care versi toate NU-urile pe care ti le-ai inghtit pana atunci. Recomand pe aceasta cale o carte absolut incredibila de Harriet Lerner, The Dance of Anger, in care se vorbeste despre cum faptul ca “purtandu-ne ca niste crizate” (cum zic barbatii) ne mentinem in acest cerc sacrificiu-frustrare-sacrificiu. Este o carte pe care as introduce-o obligatoriu in programa scoalara din Romania, tara in care energia feminina inseamna sacrificiu si durere. Apropo, voi stiti vreo opera literara cunoscuta in care sa avem un model sanatos de feminitate?
De ce este gresit acest model? Pentru ca sacrificandu-te, nu iti onorezi unicitatea, mama ei de unicitate, ca este atat de greu e sa fii diferit intr-o societate care promoveaza acelasi valori din America pana in Asia, aka femeia este bine sa fie tanara, frumoasa, desteapta, dar nu foarte, si in banca ei. Adaugati la aceast model international, “deschiderea” societatii romanesti si aveti un cocktail de fericire si implinire sufleteasca. Cand te sacrifici, de fapt astepti ceva in schimb, proiectezi pe celalalt dorintele tale neimplinite. Esti o victima in propria ta viata si toti ceilalti sunt de vina pentru ca tu nu esti fericita, dar de fapt, tu ai uitat sa iti auzi vocea, s-o folosesti si sa spui cu blandete ce ai nevoie.
Vestea buna este ca toate aceste lucruri se trateaza, iar o vizita constanta in Cortul nostru Rosu iti readuce aminte cat de imperfecte suntem si ce bine este sa te simti acceptata asa cum esti. Incet, incet, construim un spatiu in care sa ne dam voie sa rostim adevarurile noastre cele mai intime si sa ne eliberam. Totusi intre timp, nu uitam sa ne bucuram, sa radem si sa ne minunam ce bine este impreuna. Dupa cum bine te-ai prins, am un filon de feminism puternic pe care il tratez cu multe seri de feminitate si cu sprijinul unui sot cu adevarat spiritual. Cand am impresia ca mi-am invatat lectia, ma testez cu fiul meu ca sa vad cat de bine am integrat povestea in cauza. Si de multe ori esuez, dar am inceput sa am si mici victorii si sa ma bucur mai mult de drum decat de finalitatea lui.
Da, simt ca societatea m-a inselat, ca m-a conditionat prin parinti, scoala, mediul in care am trait. M-a invatat ca implinirea vine intr-un mod standard pentru toata lumea: bani, masina, casa, job, familie (ordinea este aleatorie) si sunt furioasa ca n-am stiut ca exista si alte moduri de a ajunge “acolo”. De abia acum, la 35 de ani, descopar ce inseamna puterea cantecului, a tribului. Constientizez ca viata este o calatorie de reintoarcere la esenta divina, cu care toti ne-am nascut.
De aceea, invitatia mea pentru 2018 este sa fiti cat deschise (deschisi) si sa ne unim fortele pentru A FI si A FACE impreuna o lume cat mai aproape de nevoile sufletului nostru. Fie ca va implicati intr-un proiect precum #iuliefărăplastic, fie ca sunteti “cuvantul”/ascultarea empatica de care un prieten/strain are nevoie, important este sa fiti acolo cu tot sufletul si cu sinele vostru autentic. Va multumesc pentru sprijin si sa va doresc un 2018 perfect croit dupa nevoile sufletului vostru.
PS: Pentru ca multa lume mi-a spus ca nu a vazut evenimentele mele pe FB, as vrea sa fac un newsletter pe care sa-l trimit lunar catre voi. Daca vreti sa fiti la curent cu evenimentele mele, dati un email la emilia_o_mitroi@yahoo.com.
PPS: Ca sa elucidez misterul numelor mele si schimbarilor de pe FB, ma prezint din nou. Eu sunt Emilia Priceputu (fosta Mitroi), un suflet cu multe intrebari si cautari existentiale. O parte din raspunsuri m-as bucura sa le gasesc impreuna cu voi. O alta parte o tin doar pentru mine, ca parte din procesul meu de crestere si dezvoltare interioara.
PPPS (daca exista) Daca vreti sa va faceti o idee despre cum a fost 2017 si poate sa surprindeti un aspect nevazut al acestui an (cum mi s-a intamplat mie anul trecut), va invit sa mergeti la seminarul Acest an din viata mea, sustinut de Anca Barbu.
PPPPS Facand research pentru acest material, m-am prins ca youtube-ul este un instrument foarte valoros. Desi va recomand sa incurajati scriitorii in munca lor imensa, cumparandu-le cartile, exista totusi momente cand prioritatile financiare sunt altele. In acele momente, apelati cu incredere la internet, pe Harriet Lerner o gasiti in multe interviuri:
Harriet Lerner: The Dance of Anger
Why Won’t He Apologize? | Harriet Lerner
De asemenea, ma gandesc sa ne facem noi, la #BibliotecaEmilGarleanu, o colectie de carti pe tema feminitatii sau chiar sa cumparam impreuna un abonament de audiobooks pe Kindle/Scribd. Daca rezonati cu aceste idei, dati de veste pe email sau la urmatoarea sezatoare de femei.
Namaste.
