amintiri, povesti, biografie, personal
Are 63 de ani și 44 de șoferit. Și-a luat carnetul în ’75, când în satul ei treceau maxim 5 mașini pe zi. Pe vremea aia era obligatoriu să ai mașină ca să dai de carnet, așa că l-a convins pe tatăl ei să-i dea drept zestre un trabant. Așa a început totul. De-atunci a […]
O lecție despre curaj Read More »
Pac. Pac. O mana izbeste microfonul in ritmul gloantelor care secerau oameni in piata Universitatii. “Cati ani aveai la revolutie?” intreaba o voce autoritara. “Sapte” continua vocea si cauta in sala spectatorul care are biletul cu numarul 7. Tresar. Mi se umezesc palmele si privesc inca o data biletelul din mana. Nu, nu sunt eu
“Dacă ți-e sete bei. Dacă ți-e somn, dormi. Dacă ți-e poftă de ceva, mănânci. Nu exagerezi. Puțin din orice, nu face rău nimănui” – așa ne-a zis astroloaga. “Sfaturi de bun simț” râdem noi, sorbind din vinul de casă. “E un răsfăț pentru papilele gustative” – o citează cineva pe doamna de la care a
În apropierea biroului meu este un parc de copii. La prânz vin aici adolescenți. Se dau în leagăne, fumează, beau bere (uneori) și vorbesc despre chestiile care îi preocupă (întotdeauna). În general despre școală, despre nedreptățile profesorilor, despre bullyingul colegilor, despre faptul că adulții (mai ales părinții și profesorii) n-au suficient timp să-i asculte și
Prăpastia dintre generații Read More »
La invitația prietenei mele, Alexandra Lavrente, voi posta pe blogul ei o rubrică de recomandări despre locuri/oameni/activități pe care le descopăr în București sau oriunde în lume. Deschid această aventură cu o temă care m-a preocupat maxim în 2018. Relația pe care o avem cu corpurile noastre și modul în care câteva piese de teatru
La început a fost sunetul. Ca și cum cineva a supt toată apa din calorifere și apoi a suflat-o cu putere înapoi pe țeavă. Sunetul a fost cel care m-a trezit. Îmi imaginam cum țevile cele vechi vor ceda de la presiune și apa va țâșni în dormitor. Am pipăit instinctiv cearceaful, să verific dacă
Aveam cinci ani când am trecut prima oară pe podul ăsta. Avea aceleași scânduri. Doar că pe alocuri erau rupte și oamenii făceau echilibristică pe conducta de gaz de dedesupt. Bunicul mă ținea strâns de mână. Unde lipseau patru-cinci scânduri și porțiunea de conductă era mai lungă, îmi era teribil de frică. Nu neapărat de
Podul mincinoșilor Read More »
“5 trepte. A dat cu dreptul în stângul și a căzut. Cinci trepte s-a dus grămadă, până am prins-o eu și am oprit-o. S-o fi lovit și la coloană, habar nu am, da’ la cap sigur s-a lovit” – zise bărbatul, învârtind în mână șapca verde. “Și dumneavoastră cine sunteți? Sunteți familie?” – întreabă răstit,
Ați observat că între noi și oamenii dintr-o sală de spectacole există mereu un scaun liber (atunci când circumstanțele permit acest lucru)? Că nimeni, niciodată, nu se așează fix pe scaunul de lângă? Sau noi nu ne așezăm niciodată pe scaunul de lângă? Lăsăm întotdeauna spațiu între noi și lume. V-ați întrebat vreodată de ce?
Pregătiți pentru schimbare? Read More »
Lasă-te în voia destinului, el îţi va purta paşii exact pe drumul pe care trebuie să mergi. Fii prevăzător, dar nu stresat. Nu grăbi lucrurile. Deschide-ţi inima pentru a putea primi şi accepta tot ceea ce ţi se întâmplă. Urmează semnele. Ele te vor duce unde trebuie să ajungi şi îţi vor scoate în cale
Când te ia dorul de ducă Read More »