Nu, nu-mi amintesc exact prin ce clasa eram. Undeva in gimnaziu. Profesoara de biologie ne predase lectia cu reproducerea la oameni. I-a lasat pe baieti sa iasa la fotbal si pe noi, fetele, ne-a mai tinut putin sa ne explice cum sta treaba cu contraceptia. Apoi ne-a dat cate un prezervativ si ne-a explicat cum se foloseste. “Niciodata sa nu va bazati pe baieti, niciodata” ne-a zis ea si cuvintele astea ma urmaresc pana si astazi. Si pt. ca terminase mai devreme si mai erau cateva minute pana sa se sune de iesire, ne-a povestit.
Eleva ei avea vreo 15 ani cand a fost violata. Si ramasese insarcinata. Ca sa ascunda rusinea, parintii au dus-o la niste rude indepartate, undeva intr-un sat uitat de lume. Nu aveau cunostinte si relatii in subterana comunista a avorturilor ilegale. Avortul era exclus din start. Eleva ei de 15 ani a nascut un copil pe care a refuzat sa-l tina in brate. Nici macar sa-l priveasca nu a putut. Copilul a fost dus la orfelinat. Ea internata la psihiatrie. Dupa vreo cateva luni in care au incercat tot ce s-a putut s-o oblige sa manace si sa bea apa si sa vorbeasca, au lasat-o acasa. In ziua in care a ajuns acasa, exact in acea zi, s-a sinucis.
“Era indragostita de biologie si visa sa devina cercetator. Avea potential, foarte mare potential” a zis profa de bio si asta m-a facut mereu sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca lucrurile ar fi stat altfel. Pentru fata asta de 15 ani si pentru toate fetele din Polonia (sau de oriunde din lume) care vor retrai la infinit povestea asta… port astazi negru. Pentru ca sunt femeie si pentru ca chiar cred cu tarie ca fiecare femeie trebuie sa aiba libertatea de-a alege. Corpul ei, viata ei, alegerea ei, povestea ei. Ce drept avem noi sa ridicam piatra? Ce drept avem noi sa facem alegeri in locul altuia? Solidaritate cu femeile din Polonia. Daca rezonati cu femeile astea, aratati ca le sunteti alaturi. Purtați astăzi negru.
*** fotografie realizată de #cutiadecarton special pentru această postare. simțiți-vă liberi să o folosiți. precizând sursa, firește.