Anca Zaharia – Jurnal de librar

E adevărat. Cu o floare nu se face primăvară. Jurnal de librar nu va educa toți cumpărătorii de carte din România, dar dacă va atinge măcar un număr infim dintre ei, tot își va îndeplini misiunea.

Jurnal de librar sunt însemnarile unui vânzător de carte. Cu bune, cu rele, dar mai ales cu rele, ceea ce mă face să cred că răul este predominant. Autorul unui jurnal înregistrează faptele așa cum se întâmplă, filtrându-le prin propria sa sensibilitate, gândire și experință de viață. Jurnalul este, prin definiție, subiectiv. Realitatea este prezentată din perspectiva celui care scrie. Ori în acest caz avem un librar tânăr, entuziast, optimist și plin de energie, dornic să introducă în lumea fascinată a cărților cât mai mulți cititori, să-i ghideaze printre autori și teme pe care le stăpânește la perfecțiune.

Nu fac un spoiler când vă spun că nici măcar una dintre așteptările sau proiecțiile acestui librar nu se vor îndeplini. În realitate, majoritatea celor care trec pragul acelei librării sunt oameni care nu au nimic de-a face cu lumea cărților și nici cu valorile promovate de ele.

Întotdeauna am simțit că educația se face prin cărți. Mă rog, la mine așa a funcționat. Mereu găseam personaje pe care le admiram, cu care mă identificam și visam ca într-o zi să fiu la fel de educată, stilată, curajoasă, fascinantă etc. precum ele. Multe chestiuni de etichetă socială le-am învățat din cărți. E adevărat, ele s-au așezat peste “cei 7 ani de-acasă”, temeinic sedimentați de o bunică extrem de autoritară. Știam instinctual ce se cade să faci și ce nu se cade să faci. Dar instinctul acesta nu funcționează la toată lumea. Altfel nu-mi explic cum pot să apară în cartea asta atât de multe exemple de încălcare a unor reguli elementare de bun simț?!

Dacă n-aș fi muncit ca vânzătoare într-un mall timp de trei ani, jur c-aș fi suspectat autoarea de rea voință. Aș fi gândit că trebuie să fie un om foarte negru pe interior dacă nu este capabil să vadă și partea bună din oameni. Altfel nu-mi puteam explica de ce exemplele date de ea sunt preponderent negative, iar tonul folosit este ironic, zeflemitor, moralizator. Experiența mea de vânătoare m-a ajutat să empatizez mai mult cu stările trăite de Anca Zaharia. Pentru că, variind mici detalii, le-am trăit și eu. Și pot spune, cu mâna pe inimă, că nimic nu e inventat, din contră, realitatea poate fi uneori mult mai dură.

Ceea ce predomină la români, ca nație, nu este neaparat lipsa de educație, ci nevoia de-a etala o anumită superioritate și o ușurință teribilă de-a inferioriza oamenii cu statut social mai mic decât al tău. Ne purtăm urât cu femeile de menaj, cu vânzătoarele, cu asistentele, cu funcționarii publici sau cu orice persoană care este acolo “să ne servească pe noi”. Mentalitatea aceasta de om care vrea să pară mare, lovind în cei care par a fi mai mici decât el, este bine surprinsă în acest volum.

Autoarea este un observator fin și un ascultător atent. Ea nu doar arată cum nu se face niciodată, ci explică cu răbdare cum ar trebui să fie făcut. Acesta mi se pare cel mai mare plus al cărții, aspectul ei educativ, formativ (pentru cei care vor să evolueze, firește). Ipocrizia și dublul standard sunt taxate cu asprime (și este foarte bine, zic eu). Anca Zaharia se dovedește a fi un om extrem de curajos. Genul acela de om care, atunci când vede o nedreptate, nu-și mută privirea în pământ, trecând nepăsător mai departe, ci se oprește și-l trage la răspundere pe cel care a greșit. Ori de astfel de oameni, care iau atitudine, avem din ce în ce mai multă nevoie.

Cartea este o oglindă. E foarte adevarat că tot ceea ce vedem în ea ni se pare urât și monstruos. Dar reflectarea aceasta trebuie văzută ca un semnal de alarmă. Avem nevoie de oameni care să ne arate cu degetul comportamentele profund greșite pentru a le conștientiza și a le îndrepta.

Da, cum ziceam, cu o floare nu se face primăvară. Dar mă bucur că există cineva care are curajul să pună punctul pe i și să ne arate că suntem atât de “educați” pe cât ne place să credem că suntem.

*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!

1 Comment

  1. Mulțumesc tare mult, m-a bucurat infinit această recenzie!

Leave a Reply