Când tragi în piept aer tare de munte, calci hotărât în iarba înaltă și mirositoare, îți scalzi picioarele în apa tulbure a lacului și-ți limpezești privirea într-un apus năucitor, îți dai seama cât de norocos ești că trăiești în prezent și nu într-un scenariu prăpăstios despre un posibil viitor al omenirii.
Încă de la primele rânduri te identifici perfect cu societatea descrisă în Anomalii. Simți că o societate eco-sustenabilă, atent echilibrată de oameni și interconectată la natură, reprezintă o lume posibilă în care ți-ai dori să trăiești. Nu este un viitor pe care îl simți rece și îndepărtat, din contră, este exact lumea perfectă de mâine,realizabilă și palpabilă, lume în care speri că vei apuca să trăiești și tu (măcar câțiva ani liniștiți de pensie). Oricât de fascinantă ar părea însă evoluția tehnologizată a omenirii din Anomalii, te trece un fior rece pe șira spinării.
Societatea închipuită acolo se aseamănă izbitor cu cea a lui Orwell din romanul 1984. Fiecare gând, fiecare dorință, fiecare nevoie, fiecare destin este controlat de un regim totalitarist, care a pus stăpânire pe mințile oamenilor. Controlul e justificat, firește, prin nevoia de siguranță și oamenii par a crede în această modalitate de oprimare a oricărei forme de manifestare a libertății. Granița dintre libertate și dictatură este foarte fină și de-a dreptul invizibilă pentru unii cetățeni. Toți par a trăi confortabil în propria iluzie, învăluindu-se ca într-un cocon protector în minciunile difuzate pe bandă rulantă de putere. Nici măcar nu-ți dai seama când își sunt spălați creierii și intoxicați cu conceptele, doctrinele și sloganurile noii puteri.
Nu ai libertatea de-a te exprima, de-a simți, de-a gândi sau de a trăi altfel decât societatea totalitaristă a plănuit pentru tine. De la a alege culoarea hainelor pe care le porți, până la desemnarea partenerului care o să-ți fie alături pe viață, la jobul perfect pentru tine, la muzica pe care să o asculți sau mâncarea pe care să o înghiți ori apa pe care să o bei… totul este controlat în cel mai mic detaliu. Iar ție, ca cetățean model, trebuie să-ți convină acest aranjament. Dar fiecare regulă are excepțiile ei, la fel cum fiecare distopie are insurgenții ei. Și abia din acest moment romanul începe să devină și mai interesant.
Anomalii este un roman scris la două mâini, iar diferențele de scriitură se simt, fiecare autoare contribuind cu propria personalitate și viziune asupra proiectării acestei lumi fascinante, o lume suprinzătoare, care se construiește și se descontruiește treptat, pe măsură ce-i descoperi toate dedesupturile. Perspectiva narativă aparține moștenitorilor celor două lumi aflate într-o continuă zbatere pentru supremație – Keeva Tee, fata simplă din popor, dar considerată o anomalie (adică o persoană fără un partener pe viață desemnat alias un cetățean defect) și Calix, moștenitorul lumii noi, construite cu atâta migală de dictatorul Sobek Vesley. Relatarea se face la persoana întâi și se plimbă de la Keeva la Calix, arătându-ne, în oglindă, sistemul atât din interiorul, cât și din exteriorul lui.
Fascinant mi s-a părut mesajul transmis de autoare tocmai prin introducerea acestei perspective narative. Protagoniștii sunt tineri și moștenitori ai acestei lumi. Au o înțelegere contemporană asupra realităților trăite, un alt mod de a judeca lucrurile și alte planuri de viitor. Este surprinsă foarte bine scindarea dintre generații (copiii refuză să joace rolurile pregătite de părinți și au curajul de a-și căuta propria identitate, implicit a-și construi propriile roluri). Prin acești reprezentanți, omenirea pare că și-a învățat lecțiile istoriei și a făcut un salt calitativ la nivel moral. Tinerii nu se mai mulțumesc cu supraviețuirea cu orice preț, nu sunt dispuși să facă compromisuri care contravin propriilor principii și nu mai sunt motivați de resorturi interioare egoiste precum setea de bani sau de putere socială.
Personajul principal, Keeva este cel mai bun exemplu prin care pot motiva cele explicate mai sus. O dată, prin faptul că este fată, aduce o forță suplimentară și un puternic mesaj pentru toate acele limitări la care femeile încă mai sunt supuse în societatea contemporană. Keeva este o adolescentă care își începe căutările, lupta de a se descoperi pe sine, și nicio prejudecată sau limitare socială nu o mai pot opri. Ea trăiește periodic momente de maturizare în care totul în jur se prăbușește și constată că lumea nu mai este ceea ce a fost învățată că trebuie să fie. Nu se mai poate baza pe adulți să-i spună ce să facă, trebuie să ia singură deciziile. Dacă inițial ea își dorește, ca toți adolescenții, să fie invizibilă, să nu atragă atenția, să nu creeze probleme, să fie integrată, să placă, să fie acceptată, să fie asimiltă, treptat conștientizează ruptura dintre ceea ce își dorește ea de fapt și ceea ce îi poate oferi sistemul. Și abia din acel moment începe radicala ei transformare.
A nu te potrivi cu normele, a nu fi la fel ca ceilalți, a nu-ți găsi locul, a te schimba doar pentru a fi acceptat și integrat de către anturaj – acestea sunt dramele pe care le trăiesc toți adolescenții. Mesajul transmis de carte este unul foarte puternic. Este ok să fii diferit. Este ok să fii tu. Este ok să nu-ți pese cum te văd ceilalți. Atâta vreme cât ești autentic și îți cauți propriul drum cu sinceritate, totul este în regulă cu tine. Nu trebuie să accepți să joci rolurile pe care societatea le-a pregătit pentru tine, trebuie să ai curajul să ieși din scoică și să te transformi în ceea ce trebuie să fii. A-ți descoperi propriile talente, a căuta oamenii asemănători cu tine, a-ți accepta destinul excepțional și a acționa conform cu el, toate acestea te transformă într-un anarhist. Cei care atacă autoritatea sunt cei care produc schimbări majore. Gândiți-vă la toți anarhiștii pe care îi cunoașteți și veți ști că am dreptate.
Societatea pe care acești tineri ar putea-o construi într-un viitor nu prea îndepărtat, este mesajul optimist și încrezător pe care autoarele romanului aleg să-l aducă în prim plan. Salvarea omenirii vine din partea tuturor acestor anomalii, acesti cetățeni care acum sunt marginalizați și reduși la tăcere datorită curajului lor de a fi diferiți, cetățeni care, atunci când vor atinge o masă critică ar putea contamina normalitatea si inversa rolurile. Oricât de utopic ar părea, eu cred cu tărie că inversarea rolurilor a început deja, peste tot în lume. Tocmai de aceea vă recomand o lectură care să vă trezească la viață apetitul de-a vă revolta, de-a vă apara cu orice preț libertatea individuală și de-a vă trăi viețile după propriile voatre vise, nu după agenda ascunsă a altora. Atenție, romanul acesta nu este pentru toată lumea. Cum bine avertizează autoarele, nu citiți această carte decât dacă vă regăsiți în profilul de mai jos:
„Această carte le este dedicată tuturor celor care simt altfel. Care ştiu că ceva nu e aşa cum ar trebui. Îi este dedicată oricărui om care refuză să se conformeze şi simte nevoia să strige asta. Să urle. Să zguduie lucrurile. Să le răsucească. Să le îndoaie şi să schimbe perspectiva. Este pentru aceia dintre voi care aleargă atunci când alţii merg la pas şi care plonjează când alţii plutesc. Pentru cei care au curajul de a fi ei înşişi, orice s-ar întâmpla. Această carte le este dedicată celor excepţionali.
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!