Să nu mă înțelegeți greșit! Adoor mărțișorul ca simbol. Tradiția aceasta străveche este una dintre practicile pe care le repet cu sfințenie în fiecare an. De 1 martie îmi leg un șnur alb-roșu la încheietură, îl port cu grijă întreaga lună, apoi îl desfac atent, să nu care cumva să-l rup, și-l leg fundiță de ramura nucului meu preferat din parcul Tineretului. Că iubesc la nebunie nucul ăsta, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei mei din București, nu cred că mai este un secret. Iubesc toți copăceii, vorbesc cu ei și-i îmbrățișez.
Iubesc tradiția mărțișorului tocmai pentru că mă reconectează la origini, la viața aia simplă și curată din satul în care am crescut. Acolo primăvara însemna emoția cu care așteptam să fete căprița noastră Săndița, ca să ne jucăm și să drăgostim ieduții. Primăvara însemna să ne cocoțăm sus pe scară să-l ajutăm pe tata să curețe via și copacii. Sau să pregătim straturile pentru zarzavaturi, împreună cu bunica. La țară, primăvara e tangibilă. E vântul aspru care te mușcă de obraz, e soarele care te orbește și te face să vezi stele verzi dacă te freci la puțin la ochi și te uiți direct la el. E apă rece de izvor, care îți îngheață gâtul și păsări care ciripesc vesele. Sau miros de fum, de la resturile vegetale pe care oamenii le ard atunci când curăță terenurile, pregătindu-le pentru un alt ciclu de producție. E emoția primului drum la pădure, când ne întoarcem cu brațele pline de toporași violet. Și mirosul lor puternic, atunci când îi mixăm prin sticle și sticluțe pentru a prepara parfum.
La oraș primăvara nu e deloc tangibilă. Se pierde cumva printre claxoane, oameni grăbiți și soarele apunând după blocuri. Nici mărțișoarele nu mai sunt ce erau odata. Poate e doar percepția mea (recunosc, sunt subiectivă) dar an de an, mărțișoarele sunt tot mai străine de tradiția lor originară. Pokemonii, mignionii și figurinele din Frozen care se vând acum prin târgurile de mărțișor nu au absolut nimic de-a face cu mărțișorul adevărat (nici măcar la nivel de simbolistică).
E cumva normal și nu condamn pe nimeni. Societatea e foarte adaptabilă și are mecanismele ei de supraviețuire. Și, din păcate, o memorie cam scurtă. Dacă ritualul nu e repetabil, își pierde semnificația, apoi forma, apoi dispare sau se metamorfozează în altceva. Personal, mie nu îmi place în ce s-a transformat mărțișorul. Niște chinezării pe care le purtăm (sau nu) câteva zile în piept pentru a le arunca apoi la gunoi, contribuind astfel la creșterea munților de deșeuri greu sau imposibil de reciclat, care cresc și tot cresc pe planeta noastră.
Iată de ce anul acesta refuz mărțișorul tradițional. Aleg să ofer oamenilor dragi experiențe, nu obiecte, de aceea le fac cadou un copac mărțișor. Aham, ați auzit bine. Sigur, nu-l pot purta în piept, dar îl pot strânge la inimă atunci când se vor duce să-l viziteze, acolo, în familia lui copăcească.
Fiecare copac plantat înseamnă reducerea poluării prin cantitatea de oxigen pe care o eliberează prin fotosinteză. Copacii fixează solul prin rădăcinile lor, împiedicând alunecările de teren. Este un adăpost pentru un întreg lanț trofic de plante, animale, păsări, insecte și alte micro organisme care asigură biodiversitatea planetei noastre. Poate oferi o umbră răcoroasă într-o zi însorită de vară. Sau o îmbrățișare pentru un suflet care are nevoie de afecțiune copăcească.
Copacul mărțișor se poate achiziționa printr-o donație. Pașii de urmat îi găsiți aici. Costă 10 lei bucata. Voluntari inimoși vor planta copăcelul în cadrul unor acțiuni ample de împădurile a unor zone afectate grav de defrișările masive sau de alunecările de teren. Vor pune o etichetă cu numele donatorului pe copăcel și vor trimite constant fotografii și vești despre copăcelul respectiv pe mail. Plantările se fac de obicei toamna (ciclul de creștere). Dacă vrei să-ți plantezi copacul mărțișor cu mâna ta, te poți alătura voluntarilor mai mult verde. Vei fi informat referitor la zilele și locurile de plantare dacă te abonezi la newsletter-ul lor.
Intră pe maimultverde.ro și vezi și celelate campanii care se derulează pe toată durata anului. Poți oferi cadouri copac de Paște, de 1 mai, de 1 iunie, Crăciun, Dragobete sau de ziua de naștere a unei persoane dragi. Poți redirecționa 2% din impozitul pe venit pentru cauza copăcească sau poți deveni voluntar într-o campanie națională de împădurire.
Eu am ales să ofer mărțișoare copac tuturor prietenilor mei. Dacă vreți să-mi oferiți un mărțișor copac, îndrăzniți. Promit că o să merg să-l plantez cu mâna mea și o să am mare, mare grijă de el. Deja am exercițiu. Nucul din fotografia de mai sus e plantat de mine și îngrijit cu dragoste maximă. Are deja 3 anișori și peste încă doi ani va produce primele sale nuci. Nu că mă laud, dar e cel mai frumos copăcel! Mă contrazice cineva?
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!