Dimineți cu miros de lavandă

Unele dimineți încep așa. Cu lătrat de câine pus pe joacă și miros de lavandă. Prima dată simți căldura. E atât de cald în sacul de dormit, că încep să ți se încingă degetele de la picioare. Desfaci ușor fermoarul. E înțepenit. Și cu cât vrei să te foiești mai puțin, ca să nu-i trezești pe ceilalți, cu atât gesturile tale sunt mai neîndemânatice. Ți-e tot mai cald și tot mai inconfortabil. Așa că tragi de fermoarul înțepenit ca și cum ar fi ultima ta șansă de supraviețuire. Surpriză. Metalul alunecă repede, silențios, fără nicio urmă de rezistență. Te eliberezi din căldura aceea înăbușitoare și-ți lași corpul să respire aerul rece al dimineții.

Soarele răsare încet peste Mureș. Încă e departe, îi intuiești doar căldura, care îți mângâie încet fiecare centimetru de piele. Vântul rece îți înfioară puțin șira spinării. Deschizi un ochi. Apoi celălalt. Puiul de câine te privește dând din coadă. De când te așteaptă să alergați împreună prin iarba încă udă de rouă! Închizi ochii la loc. Nu o vezi, dar dezamăgirea din ochișorii aceia micuți și umezi te face să te răzgândești. Nu, nu poți adormi la loc, deși ceilalți nu dau semne că s-ar trezi prea curând. Te strecori silențios de pe paleții transformați în canapea de dormit sub stele. Copilul doarme cu palmele strânse la piept, chiar deasupra inimii. Cineva sforăie încet, aproape imperceptibil.

Focul e stins de tot. Sticlele de bere sunt toate goale. În cana de tablă mai sunt trei stropi de vin și-i dai pe gat ca o împărtășanie. Firezul (fierăstrăul) pe care ați prăjit astă noapte micii e murdar și ruginit. Acum are urme de grăsime slinoasă. Un zâmbet îți ridică involuntar colțul buzelor. Cât de iresponsabil să fii, să mergi la grătar noaptea și să uiți exact grătarul? Și cât de iresponsabil să fii, să-ți amintești că ai pe undeva prin mașină un firez, pe care l-ai putea folosi pe post de grătar?

Unele lucruri nu se vor schimba niciodată. Inima ți se umple brusc de recunoștință. Oamenii ăștia frumoși au rămas neschimbați de-atunci, din studenție. Au trecut peste examene de licență, interviuri și concedieri, promovări, decepții în dragoste, căsătorii, copii, credite la apartament și credite la mașină, construirea propriei lor afaceri și totuși, în esența lor, au rămas aceeași visători incurabili din primul an de facultate. E uimitor când vezi cât de diferențiat își pune amprenta timpul asupra oamenilor. Pe unii îi îmbătrânește înainte de vreme, iar pe alții nu îi atinge deloc. Pe unii viața îi încovoiază sub greutățile ei, îi schimonosește și îi face mai răi. Pe alții îi păstrează veșnic tineri, curați, frumoși, simpli.

Cauți apa, dar nu o zărești nicăieri. O sete teribilă îți usucă plămânii. Până și aerul e uscat, și-l simți cum alunecă pe nări și zgârie ușor, marcându-și drumul până în plămâni. Prea mult vin. De fiecare dată îți repeți că nu mai ai douăzeci de ani și că e din ce în ce mai greu să te recuperezi după o noapte de beție. Dar stelele luceau așa de tainic, că nu-ți puteai desprinde ochii de la ele. Și focul, ah, focul pocnea încet, împrăștiind în jur bulgări de lumină roșiatică. Iar vinul era așa de gustos. Toate mirosurile toamnei se revărsau din pahar și te învăluia o căldură tainică, numai de tine știută. Și uite, încă o stea căzătoare. Și-apoi încă o dorință. Și încă un pahar de vin și încă o stea căzătoare. Cum ai mai putea să le mai ții minte succesiunea?

Focul te încălzește treptat, din picioare până în vârful obrajilor. Sunt tot mai roșii și ard tot mai tare. Voci dragi rememorează întâmplări din studenție. Râzi și tu. Îți reamintești. Parcă totul s-a petrecut într-o altă viață. Și parcă cel de atunci nu mai ești tu. Iar cel de acum nu-l mai recunoaște pe cel de atunci. Nu, nu simți nici tu timpul. Timpul și numărătoarea anilor s-au oprit undeva pe la douăș’trei. Ți-a plăcut ție cifra asta și ai înțepenit-o pentru veșnicie. Da, cam de atunci nu ai mai știut niciodată cu exactitate ce vârstă ai. Dacă te întreba cineva, trebuia să faci calcule. Întotdeauna.

Soarele e sus, tot mai sus deasupra Mureșului. Razele lui împrăștie sclipici peste picăturile de rouă. Câinele se apropie în viteză și te doboară la pământ. Vă hârjoniți în iarba udă. Blana lui e atât de albă și atât de plăcută la atingere. Te linge pe față și tu te strâmbi. De câte ori să-i repeți că nu-ți place sa te lingă pe față? Fericirea din ochii lui îți bagă cuvintele la loc. Cum ai putea să-l cerți? Îți strecori mâna-scut între botul lui catifelat și fața ta umezită deja. El îți linge mâna cu și mai mult entuziasm. Îl dai la o parte cu o mișcare-mângâiere și te ridici cu elan. Începi să alergi. Baloții de paie sunt jaloane. Câinele zvâcnește ca o săgeată. E cu mult înaintea ta. Un picior înaintea celuilalt. Când ai alergat pe câmp ultima oară? Ai cam uitat cum se face asta. Un balot, doi baloți, trei baloți. Îți vine să-ți scuipi plămânii. Ceva înțeapă, acolo, da, acolo, undeva în partea dreaptă, între ultimele coaste. Mda, nu mai ai douăș’trei de ani, chiar dacă nu-ți place să recunoști asta.

Trebuie să te aduni și să te apuci de sport regulat. De luni. Toate schimbările încep de luni. Îți tot repeți de vreo câțiva ani. Doar nu găsești lunea cea mai potrivită pentru a începe schimbarea. Durerea asta pulsatorie te obligă să te oprești. Desfaci larg picioarele și te apleci adânc, răsuflând sacadat. Mâinile ți se sprijină pe genunchi. Câinele se întoarce lătrând vesel, aproape certându-te că te-ai oprit. Respiri haotic. Aerul e rece și atât de curat încât te înțeapă. Tragi adânc pe nas, pe gură, pe gură, pe nas. Simți cum se dilată plămânii și cum pulsul se liniștește încet, încet, ca o alergare de nori. Te întinzi în iarba rece. Câinele se cuibărește lângă tine. Îi simți respirația umedă. Și stai așa, în neștire, cu degetele rătăcind în blănița lui albă și mătăsoasă. Din câmpul de lavandă sosesc miresme violet. Unele dimineți încep așa. Cu lătrat de câine pus pe joacă și cu miros de lavandă.

*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!