După trailer ai zice că e doar un alt film american despre adolescenți. Se ia o familie normală, doi părinți minunați și doi copii și mai minunați, un liceu cu profesori toleranți, acțiuni specifice vârstei adolescenței și un grup de prieteni loiali și amuzanți. Totul pare a fi perfect. Lumea este fericită, lucrurile merg pe făgașul lor normal. Doar că unul dintre ei are un secret teribil. Este gay. Și nu are curajul să-și asume public această identitate. Pe forumul școlii, un alt elev dezvăluie, anonim, că are un secret teribil. Este gay. Iar această dezvăluire constituie un pretext pentru a începe o conversație despre ce înseamnă să ai 16 ani și să fii gay într-un liceu american sau oriunde în lume. Mai puțin în România, aș zice eu.
Filmul va dezvălui treptat modul în care se răsfrânge teribilul secret în ochii tuturor persoanelor cu care personajul nostru gay va intra în contact.
Părinții privesc totul ca fiind ceva normal. Nu consideră că este un păcat de moarte și nu-l târăsc pe bietul copil la preot pentru exorcizare. Nu se gândesc că este o boală psihică, așadar nu-l duc nici la psiholog. Nu fac o dramă legată de faptul că reputația întregii familii va fi pătată atunci când vor afla vecinii, colegii, rudele. Nu-l șantajează emoțional și nu-l obligă să-și găsescă o iubită “de ochii lumii”. Totul se desfășoară calm. Părinții își susțin copilul, acceptându-i identitatea și asigurându-l că-l iubesc, că-l înțeleg, că le este alături. Totul ține de educație, susțin eu. Iar acest film ar trebui să fie văzut de orice părinte. Cu atât mai mult în România, țară în care educația sexuală este inexistentă, iar orientarea sexuală este stigmatizată atunci când se abate de la norma heterosexuală. Părinții nu știu cum să gestioneze astfel de situații. Tocmai de aceea, astfel de filme educative sunt mai mult decât binevenite.
Profesorii sunt și ei pe lista persoanelor recomandate a viziona acest film. Ca profesor ești dator să-ți cunoști elevii, să-i ajuți să se descopere și să se exploreze și să le asiguri un teren favorabil atingerii potențialului maxim. Reacțiile profesorilor din acest film sunt minunate. Ele vorbesc iarăși despre acceptare, includere, protecție. Este esențial să-ți susții elevii care au curajul să-și exprime public orientarea sexuală diferită de normă și să-i protejezi de bulling, făcându-i pe ceilalți să înțeleagă că trebuie să fie deschiși față de diversitatea lumii în care trăim. Mărturisesc, mi-ar fi plăcut să fi văzut astfel de filme pe vremea când predam. Mi-ar fi oferit niște exemple de bune practici.
Firește, filmul se adresează în principal adolescenților. Iar mesajele pentru ei sunt la fel de interesante. Încerc să mă pun în situația adolescenților din comunitatea lgbt din România. Viața lor nu poate fi prea ușoară în contextul social în care trăim. Inepuizabilele dispute publice privind redefinirea constituțională a familiei și modul preponderent discriminatoriu în care se vorbește public despre comunitatea lgbt, dublate de impunerea valorilor “familiei tradiționale” la nivel micro și macro social trebuie să spulbere (și așa puțina) încredere în sine pe care o are un adolescent. Îmi imaginez că-ți trebuie mult curaj să-ți susții orientarea sexuală în fața familiei, colegilor, profesorilor. În film există un personaj gay declarat și asumat, care m-a cucerit de la prima interacțiune. Nu vă stric supriza de a-l descoperi singuri. Vreau doar să vă avertizez să-l studiați cu atenție. Este cel mai bun exemplu de adolescent crescut echilibrat, cu valori puternice și personalitate pe măsură. Vorbim despre un copil care a fost învățat să trăiască sincer și autentic și în concordanță cu ceea ce este el pe interior, nu să se muleze pe așteptările pe care ceilalți le au de la el. Din păcate, astfel de personalități sunt rare, cei mai mulți aleg să trăiască în minciună, o minciună care te macină zilnic și te face să te simți altcineva.
Aspectul falsului existențial este foarte bine surprins, la fel ca și proiecțiile pe care le facem asupra celorlalți și asupra noastră. Atunci când personajul nostru încearcă să ghicească cine este celălat gay din liceu, privește cu atenție interacțiunile zilnice cu ceilalți și, bazându-se pe niște prejudecăți, etichetează oamenii. Acesta poate fi gay, acesta nu poate fi gay. Cam ceea ce facem și noi zilnic. Ori aici revenim la importanța educației. Doar prin educație pot fi schimbate aceste etichete sociale. Mai mult ca oricând, este nevoie de o redefinire a valorilor societății în care trăim.
“Cu drag, Simon” înseamnă un act de curaj și un manifest pentru normalitate. Așa cum iubirea heterosexuală a fost “reglementată” prin filme americane, vizionarea la infinit a filmelor pe această temă dând naștere unui comportament colectiv unitar (de la primul sărut, la cererea în căsătorie, petrecerea burlacilor sau aruncarea buchetului) și iubirea lgbt are nevoie de exemple care să o impună în conștiința și cutuma socială.
Dincolo de tiparele clasice ale scenariilor de film american, descoperi un film matur, asumat, care ridică la fileu multe probleme de actualitate. Nu poți la final să spui doar “A fost fain. Mi-a plăcut”. Simți nevoia să compari cu ceea ce vezi că se întâmplă în jurul tău, să deschizi subiecte sensibile, să fii curios cum l-au perceput ceilalți, să-ți redefinești modul în care te raportezi tu însuți la aceste situații și (dacă este cazul) să faci o schimbare în viața ta.
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!
** Romanul lui Becky Albertalli (în caz că vreți să cititi povestea lui Simon) îl puteți comanda aici.