“Există avantaje să călătorești în extrasezon, în cursul săptămânii. Scapi de aglomerarea de oameni din weekend” – ne zice nenea simpatic care conduce trenulețul. “Cel mai frumos se vede cetatea în pace și tihnă”. Mă simt oarecum stingeră. Suntem singurii turiști și nenea ne urcă cu trenulețul pe dealul abrupt de la baza cetății. Avem parte de tratament exclusivist. Nu prea sunt obișnuită cu asta. Trenulețul circulă doar pentru noi. Cetatea Râșnov este cea mai bine păstrată și conservată cetate țărănească din Transilvania. Lăsăm în partea dreaptă cel mai mare parc de dinozauri, nu prezintă prea mare interes pentru noi.
Cetatea ni se arată brusc, învăluită în strat subțire de zăpadă. Este frig, foarte foarte frig și ne întrebăm dacă a fost o idee bună să o vizităm iarna. Râșnovul are un muzeu de artă feudală cu armuri, arme, mobilier de epocă, instrumente de tortură (mască de tortură și jug pentru transportarea prizonierilor) și costume populare din secolele XVII-XVIII. Evident, fiind extrasezon, muzeul este închis. Câteva magazine sunt deschise. Oameni zgribuliți ne zâmbesc larg și ne invită înăuntru. Comercianții sunt îmbrăcați în costume medievale și fac demonstrații artizanale vizitatorilor. Pot fi achiziționate suveniruri interesante, în special bijuterii din pietre semiprețioase, obiecte de artă și cărți unicat. Se organizează diverse activități de divertisment, cum ar fi tirul cu arcul.
Dacă vrei să lași ceva în urma ta, poți planta un fir de trandafir în curtea cetății. O plăcuță cu numele tău va ține de urât trandafirului pe toată durata vieții lui. De ce trandafir? Pentru că denumirea Râșnov are la bază cuvântul roz care înseamnă trandafir în limba latină, germană și slavă, trandafirul fiind și emblema orașului în perioada sa medievală. Evident, opțiunea este valabilă doar în afara anotimpului înghețat.
Din cel mai înalt punct al cetății se poate admira (binoclu cu fise) o panoramă de 360 de grade. Centrul de informare turistică este foarte dotat cu hărți și broșuri, chiar și cărți despre principalele obiective turistice din Transilvania și calendare cu evenimentele și festivalurile organizate pe toată durata anului în zona respectivă. Înăuntru e cald și bine, iar domnul foarte amabil și dornic să informeze turiștii. Dincolo de broșuri și hărți, domnul este o enciclopedie vie. Dacă aveți timp să-l ascultați, veți avea parte de informații exclusiviste, de negăsit în cărți și ghiduri turistice. Marea sa pasiune este heraldica. Și-ar putea vorbi toată ziua despre asta.
Recunosc, eu m-am îndrăgostit iremediabil de arhitectura simplă și curată a întregii cetăți. Un farmec aparte, din alt secol, este creat de cărările înguste, pietruite, care delimitează casele incredibil de mici. Acoperite cu țiglă roșie, cu ferestre și uși miniaturale, construite în piatră și cărămidă, legate cu mortar, străjuite de câte un felinar din fier forjat și unite prin ziduri înalte, îngălbenite de trecerea timpului, cele aproximativ 30 de case țărănești care formau cetatea veche te transportă într-un alt timp. Zidurile sunt acoperite, la rândul lor, cu țiglă, nu doar pentru efecte vizuale, ci pentru a preveni incendiile.
Fascinant este modul în care aspectul estetic se combină cu cel practic, întreaga cetate fiind gândită cu rol principal de apărare și abia în plan secundar vine planul estetic. Istoricii spun că cetatea ar fi fost locuită în permanență și nu doar în cazul invaziilor sau al catastrofelor. Altfel locuințele nu ar fi fost prevăzute cu sobe pentru încălzit iarna. Casele, așa miniaturale cum le percepem noi astăzi, erau exploatate la maxim. De obicei spațiul de la etaj era destinat locuirii, parterul fiind transformat în atelier meșteșugăresc sau depozit.
Fântâna are o poveste specială. Are 146 m adâncime și a fost săpată în stâncă. Legenda spune c-ar fi fost construită de doi prizonieri truci, cărora li s-a promis eliberarea. Niște facturi de-ale primăriei Râșnov, descoperite ulterior, spun că niște pricepuți meșteri sași ar fi fost plătiți pentru această muncă sisifică. Indiferent de ce se zvonește pe tema fântânii, un lucru e cert. Lispa apei potabile a constituit, vreme îndelungată, singurul punct slab al cetății. Tocmai de această vulnerabilitate s-ar fi folosit principele Gabriel Bathory când a cucerit cetatea în 1612, strategia sa fiind aceea de a bloca accesul la singurul izvor cu apă potabilă prin ocuparea părții vestice a cetății.
Filmele Dacii (1966) și Nemuritorii (1974), în regia incontestabilului regizor național Sergiu Nicolaescu, au supranumit locul cetatea filmului istoric românesc. În 2002 zona Râșnov devine celebră și pe plan internațional prin turnarea filmului Cold Mountain, premiat cu Oscar. Acestea sunt premisele care justifică existența unui festival de film istoric la începutul lunii august. Prima ediție datează din 2009 și se specializează de la an la an, transformîndu-se într-un eveniment unic pe piața culturală românească. Istoria se împletește cu filmul și cu viața reală, informând și provocând lumea la dezbateri. Mai multe informații despre festival găsiți aici.
Dacă planetele se alinează corect, anul acesta sper să ajung și eu. Așa că lăsați semn dacă ne vedem pe acolo. O legendă urbană spune că berea e cea mai gustoasă la început de august, la Râșnov, în timpul festivalului. Iar această legendă urbană trebuie musai-musai verificată.
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!