Cea mai mare realizare din acest an este că reciclăm la birou. Adică reciclăm la modul serios, nu doar așa, de fațadă. Firește, nu avem o firmă care să ne ia gunoiul strâns selectiv (fiindcă proprietarul nu dorește să se ocupe de asta), dar nu lăsăm acest mic detaliu să ne oprească.
L-am rugat pe administrator să ne cumpere coșuri semnalizate corespunzător și ne-am angajat să ne ocupăm de golirea lor.I-am învățat apoi cu grijă și cu multă răbdare pe colegi ce se reciclează și ce nu. De “golirea” coșurilor de gunoi ne ocupăm pe rând, Corina Eco și eu, cărându-le la cele mai apropiate clopote stradale.
Sistemul a fost implementat din primăvară și merge tot mai bine. Colegii se întrec în a recicla tot ce se poate (uneori și ce nu se poate), spală conștiincioși recipientele de resturile alimentare și se implică 100% în treaba asta.Pe măsură ce-au trecut lunile, am observat schimbări importante de mentalitate. Se cumpără mai mult la sticlă de sticlă (“la ciob” cum circulă gluma prin birou 🤣) sau la doză. Crește tot mai mult cantitatea de aluminiu, sticlă și de carton în detrimentul celei de plastic. Yeey. Și asta fără nicio presiune suplimentară asupra colegilor.
Ceea ce demonstrează încă o dată că nu oamenii sunt de vină că nu se reciclează, ei au bunăvoință.De vină este lipsa infrastructurii. Și a unor legi clare, concise și aplicabile… nu doar decorative și niciodată implementate. Și firește, a unor amenzi drastice… aplicabile în primul rând instituțiilor statului, care nu-și respectă propriile legi (mă refer, firește, la primăriile de sector care au preluat serviciul de salubrizare, fără a avea o soluție eficientă pentru reciclare).
În altă ordine de idei, tot mai mulți colegi au început să-și aducă farfurii și căni de ceramică la birou. Administratorul s-a (auto)sesizat și a cumpărat căni, cești de cafea, farfurii și tacâmuri clasice, renunțând la a mai achiziționa chestii din plastic de unică folosință. Bucătăria noastră nu prea mai are plastic în ea ❤
Învățăm să specificăm “fără tacâmuri de unică folosință” atunci când comandăm mâncare, iar la mega mergem cu punga noastră (avem un sertar cu pungi de mers la shopping ☺) Bine, mai uităm uneori, dar perseverăm. Unii dintre noi luăm chiar lecitină🙄
Cât despre capace… În ciuda faptului că unii colegi aduc inclusiv capacele de acasă sau de prin vacanțe (à propos, cel mai tare m-a impresionat colega care s-a întors din excursia din Grecia, deșertând la cutiuță un pumn de capace cu care se cărase după ea peste tot prin vacanță 😍 ca să le aducă la reciclat la birou) abia am reușit să umplem trei sferturi o pungă de glovo. Deci nu folosim așa multe pet-uri cum credeam inițial 🤗 Va mai dura așadar până vom strânge suficiente pentru a le dona celor de la Capace cu suflet.
Desigur, mai avem multe de învățat și de aplicat. Cea mai mare problemă este cea a caserolelor din polistiren expandat, în care vine 80% din cantitatea de mâncare comandată la birou. Problemă pentru care nu am găsit încă soluții. Dar nu ne descurajăm. Mergem înainte cu puținul pe care-l putem face zilnic. Chiar și puținul acesta contează enorm, zic eu.
Închei prin a mulțumi colegilor. Anul acesta nu au încetat să mă uimească și să mă suprindă prin bunătatea lor. Nimic din toate cele povestite mai sus nu ar fi fost posibile fără efortul lor zilnic.
Scriu toate astea nu ca să ne laudăm (deși nu ratez nicio ocazie să mă laud cu colegii mei de birou lol). Le scriu în speranța că poate pe lista rezoluțiilor voastre pentru 2020 veți găsi un loc și pentru “reciclare”. Oricât de stângaci și de imperfect o vom face la început, important este să începem de undeva.
credit foto #cutiadecarton