* * *
Eu am fost întotdeauna un copil cuminte. Mă străduiam să am note mari, veneam direct de la școală, iar în afară de bibliotecă, pe care am descoperit-o destul de târziu, nu aveam prea mulți prieteni. Nu se punea problema să chiulesc în vreun bar, sau să fumez la colț. Dacă se întâmpla să nu îmi fac temele (în special la Matematică) sau să nu am lecția pregătită (în special la Fizică), chiuleam tot acasă, pretextând că nu mă simt bine.
Seara, când aveam permisiunea să ies în oraș (după 17 ani), mă străduiam să vin la ora stabilită (în jur de 21).Pentru Bacalaureat am învățat singură, fără meditații. Erau niște zile atât de frumoase de vară (cum să fie un examen atât de important, într-un anotimp atât de puțin propice pentru studiu?), pe care le-am petrecut pe toate în casă, memorând. Pe vremea aceea, stăteam literalmente la casă, așa că ieșeam totuși în grădină, sau în leagăn. Dar de distracții în oraș nu se punea problema, fiindcă am vrut să fac tot posibilul pentru a fi admisă. În final mă bucur. Am avut media 8,97, dar cel mai important lucru din această experiență este că nu am ce să-mi reproșez. Însă cred că o după-amiază în oraș, stând cu cineva la o ceașcă de ceai ca să-mi mai domolesc fricile, nu ar fi schimbat mare lucru.
Niciodată nu mi-a trecut cu adevărat prin cap (cum) să mă răzvrătesc împotriva puterilor. Fie că erau părinți, rude sau angajatori, întotdeauna am simțit că trebuie să fac pe plac. Aveam (încă am) niște mustrări de conștiință care se manifestau prin dureri de cap atroce și atunci când mă supuneam voinței altora – fiindcă nu eram în acord cu mine, și când făceam cum îmi poftea mie inima – fiindcă mă simțeam vinovată, ca și cum fac ceva rău. Iar când petreceam ore peste program, mi se dădea de înțeles (iar eu credeam) că eu trebuie să fiu cea recunoscătoare, fiindcă m-au ales pe mine pentru acest job. Chiar dacă nu eram plătită.
Când am venit în București, în primul an de facultate, nu am avut acea curiozitate exacerbată de a gusta din libertate. Număr pe degetele de la o mână de câte ori am fost în club, fie în Regie sau în Centrul Vechi. De fiecare dată când petreceam, a doua zi dormeam până la amiază și nu mai eram bună de nimic. Simțeam că nu sunt productivă. Așa că au trecut anii și mi-am dat seama că nu știu să mă distrez.
Nici atunci când am avut bani, mașină (berea nu se numără printre băuturile mele preferate), timp, nu am căutat distracții, fiindcă în cele din urmă mi s-au părut o risipă. Iar cum internetul a devenit și mamă, și tată, și prieten, și soț, și amant (totul într-un preț de abonament)…ce motiv mai ai să vrei altceva?
Numai c-am început să simt că lucrurile pe care le-am agonisit nu- mi aduc fericirea promisă. Și am început să petrec timp cu mine, să mă ascult. Urmează a fi un proces lung, fiindcă deși îmi dau seama de lucrurile penibile pe care le-am înghițit, mi-e foarte greu să devin altcineva peste noapte.
Dar am început prin a înnoda legăturile cu oamenii reali, a mă implica în comunitate, a petrece timp în natură, a gusta încet, încet din viață, din chestia aia care se întâmplă când nu ești “proactiv”. Și deși este abia Mai, mă gândesc cu nerăbdare la festivalurile care se vor desfășura de-a lungul verii. Anul ăsta mi-am promis că merg, așa că încep să mă pregătesc.
Neversea, 4 – 7 Iulie la Constanța. Foarte mulți artiști în line-up, dintre care cel mai mult aș vrea să ascult Rudimental. Prețul unui bilet este de 499 ron, preț redus până la sfârșitul lunii Mai.
Waha se întâmplă pe lângă Sfântu Greorghe, între 11 – 15 iulie. Pe un delușor fără semnal pentru telefonul mobil, festivalul celebrează “the element that links the Cosmic to Creation on our planet, the source of Life on Earth, the Feminine”, cu muzică “ranging from ambient and jam sessions to techno and psy”. Prețul unui bilet este de 385 ron.
Electric Castle, Castelului Banffy din Bonțida, județul Cluj, 17 – 21 Iulie, vine cu Florence + the Machine, Limp Bizkit, 30 Seconds to Mars și Mono printre mulți alții. Biletele încep de la 499 ron.
Untold, “world capital of night and magic”, 1 – 4 August la Cluj-Napoca. Cu David Guetta în fruntea artiștilor, festivalul este cu siguranță foarte mișto, având evenimente care se desfășoară și pe parcursul zilei, cu scene minuțios aranjate și personaje fantastice care să întrețină atmosfera de petrecere continuă. Prețul unui bilet este de 620 ron, preț redus până la sfârșitul lunii Mai.
Uitându-mă peste pozele fiecărui eveniment, mi-ar plăcea ceva din atmosfera de la Waha cu scenele și vibe-ul de la Untold. Și Neversea, lângă mare, sună foarte bine. Deocamdată încep cu concertul LP din 24 Iunie de la Arenele Romane. Party mood: ON!
