Am citit ultimul rând din Antidepresiv pe 31 ianuarie 2018. Am tot amânat să citesc cartea Ioanei Duda. Apoi am tot amânat să scriu impresiile mele despre cartea ei. Probabil pentru că m-am simțit extrem de vulnerabilă. M-am luptat (și încă mă lupt) și eu cu episoade mai lungi sau mai scurte de depresie și […]
Ioana Duda – Antidepresiv Read More »
Dintre cărțile Cristinei Nemerovschi, Dresoarea mi-a plăcut cel mai mult. Nu pentru că e mai bine scrisă, autoarea folosește cam aceleași tehnici narative pe care le-am savurat și în celelalte romane. Nici pentru că este mai spectaculoasă acțiunea. Din contră, este unul unul dintre cele mai “liniștite” romane ale autoarei. Motivul pentru care am empatizat
Cristina Nemerovschi – Dresoarea Read More »
Primul volum al trilogiei l-am citit în toamnă. Parcul se pregătea de iernat, ultimii trandafiri își dădeau suflarea, înfiorându-mă cu frumusețea lor perfectă. Un cer pufos, de vată pe băț, tot mai coborât spre pământ, mă sufoca prin apropierea lui ireală. Vântul bătea nebunește, semn că timpul cititului prin parcuri ar cam trebui încheiat. Lectura
Cristina Nemerovschi – Ultima vrăjitoare din Transilvania Read More »
De cele mai multe ori nu destinația călătoriei este cea care contează, ci drumul în sine și experiențele de maturizare pe care le trăiești pe drumul respectiv. Romanul Un drum lung spre o planetă mică și furioasă mi-a amintit încă o dată să mă focusez pe prezent și pe lecțiile pe care le am de învățat
Becky Chambers – Un drum lung spre o planetă mică și furioasă Read More »
Eram în primul meu an de facultate. Un extraterestru căzut dintre integrale, ecuații, funcții cosinus, C+ și turbo Pascal (adică profil informatică) direct într-o clasă de filo. Aveam în față o listă luuuungă cu teme pentru seminariile de literatură română. Dintre toate, cea mai fascinantă mi s-a părut mie “Magie și Ocultism” în proza lui
Alexandru Voicescu – Malad Read More »
Trebuie să fiu un om binecuvântat. Niciodată o carte nu m-a ajuns în afara momentului în care să fiu în formă maximă pentru a-i înțelege mesajul. Niciodată. O sută de zile de fericire nu se abate de la regula generală. Aflasem despre existența ei de pe Happytude și am știut din prima secundă că trebuie
Fausto Brizzi – O sută de zile de fericire Read More »
Sfârșitul nopții este o colecție de povestiri – lecții de viață, care să te ajute să conștientizezi realitatea în care trăiești, să o arzi în etape, să nu comiți aceleași greșeli, să înveți ceva din experiența altora sau, cel mult, să știi ce ai de făcut atunci când repeți aceleași experiențe. De la sfaturile pe
Petronela Rotar – Sfârșitul nopții Read More »
Alive oferă o perspectivă matură asupra realității. Este o realitate disecată, analizată la microscop, psihoanalizată și asumată. Stârnește un amalgam de emoții și de amintiri. Te determină să te identifici cu personajele. Să scoți de la naftalină crâmpeie de viață trăită și să le privești dintr-o altă perspectivă. Să te detașezi de ele, să le
Petronela Rotar – Alive Read More »
Efectul pervers înseamnă o singuratate asumată și exploatată la maxim în scriitură. O reiterare și o exploatare a traumelor din copilărie pentru a găsi forța de a se detașa de ele, a le clarifica și a le integra în structura adultului. A căuta și a găsi echilibrul sufletesc, a fi sincer cu tine însuși, a
Petronela Rotar – Efectul pervers Read More »
O să mă știi de undeva ne dezvăluie o Petronela Rotar autoironică și hyper sensibilă, într-o încercare de a-și asuma imperfecțiunea, a se ierta și a se iubi cu adevărat. Cartea conține ceva din confesiunea făcută în fața psihologului. Are o sinceritate brută, necenzurată, frapantă. Dar este o confesiune asumată, o confesiune a maturității psihologice.
Petronela Rotar – O să mă știi de undeva Read More »