Am profitat de ultimele zile călduroase de septembrie pentru a mă strecura în pauza de prânz în parcul de copii din apropierea biroului meu. În liniștea dintre blocuri, pe leagănele goale și printre razele tomnatice ce se filtrau printre frunzele copacilor, sorbind din cafeaua fierbinte, am citit Fata cea bună. Nu cred că locația a […]
Mary Kubica – Fata cea bună Read More »
Când tragi în piept aer tare de munte, calci hotărât în iarba înaltă și mirositoare, îți scalzi picioarele în apa tulbure a lacului și-ți limpezești privirea într-un apus năucitor, îți dai seama cât de norocos ești că trăiești în prezent și nu într-un scenariu prăpăstios despre un posibil viitor al omenirii. Încă de la primele
Sadie Turner & Colette Freedman -Anomalii Read More »
#confuz l-am citit preț de-un drum dus-întors cu autocarul la Alba Iulia. Aveam termosul de cafea pitit după scaune, să nu mă certe șoferul că nu respect afișul din autocar (pe bune, totuși, chiar nu ai voie cu cafea la drum lung-lung ??!!) Privirea îmi rătăcea dincolo de peisajul senzațional care transforma geamul autocarului într-un
Alex Andronic – Confuz Read More »
Îți poți imagina o lume în care fiecare violență să nască un monstru? Apoi acest monstru să se întoarcă împotriva oamenilor și să-i pedepsească pentru crimele săvârșite? Nu, nu metaforic! Un monstru în carne și oase. Un monstru care să-ți aspire sufletul sau să-ți sfâșie beregata? Mulți am zice că o astfel de lume ar
Victoria Schwab – Acest cântec neîmblânzit Read More »
Cunosc limaxul negru care crește în tine, răbufnind periodic și îndepărtându-te câte puțin în fiecare zi de ceilalți. Cun0sc închiderea în tine și neputința. Cunosc gândul sfredelitor că nu ești bun de nimic. Că tot răul din lumea asta ți se datorează ție. Tu ești sursa tuturor nefericirilor care se întâmplă în jurul tău. Fără
Jasmine Warga – Inima mea și alte găuri negre Read More »
Eram în primul meu an de facultate. Un extraterestru căzut dintre integrale, ecuații, funcții cosinus, C+ și turbo Pascal (adică profil informatică) direct într-o clasă de filo. Aveam în față o listă luuuungă cu teme pentru seminariile de literatură română. Dintre toate, cea mai fascinantă mi s-a părut mie “Magie și Ocultism” în proza lui
Alexandru Voicescu – Malad Read More »
Unele dimineți încep așa. Cu o cafea aburindă și un text scris de Petronela Rotar. I-am epuizat pe nerăsuflate cărțile, iar acum îi urmăresc periodic blogul. Nu îmi mai amintesc cum am aflat prima oară de scriitura Petronelei Rotar. Știu doar că este genul acela de scriitură care creează dependență. Este directă, sinceră, percutantă. Te
Petronela Rotar – Nu putem trăi fără iubire Read More »
O să mă știi de undeva ne dezvăluie o Petronela Rotar autoironică și hyper sensibilă, într-o încercare de a-și asuma imperfecțiunea, a se ierta și a se iubi cu adevărat. Cartea conține ceva din confesiunea făcută în fața psihologului. Are o sinceritate brută, necenzurată, frapantă. Dar este o confesiune asumată, o confesiune a maturității psihologice.
Petronela Rotar – O să mă știi de undeva Read More »