Un picuț de solidarizare cu statul

Când au mărit considerabil impozitele pe brutul salariilor din privat, fără nicio reglementare pentru sectorul privat, fără a obliga implicit patronii să le “ajusteze” salariaților brutul, unde a fost “solidarizarea” statului cu sectorul privat? Și-a făcut statul griji pentru salariații cărora patronii nu le-a schimbat brutul și s-au trezit peste noapte cu netul tăiat?

Nope, nu și-a făcut griji. Și-a făcut statul griji pt firmele mici și mijlocii care au concediat masiv salariați pentru că nu și-au permis creșterea salariului minim pe economie? Nope. Nimic. Și-a făcut griji statul legat de cursul euro ascendent, de fluctuațiile roborului, de faptul c-am avut cea mai mare inflație din UE în anul 2019? Nope. Le-am suportat pe toate din propriul buzunar. Statul era prea ocupat. Fie în campanie electorală,  fie în stand up comedy cu schimbare de guverne, referendumuri  absurde sau planuri de alegeri anticipate. Prea ocupat să se gândească la sectorul privat.

Întreb și eu (retoric, firește). Am auzit că și-a amintit brusc statul de existența sectorul privat și ne cheamă din nou la arme. Cică trebuie să ne solidarizăm cu el. În noi e salvarea. Și vigoarea statului. Dacă nu ne impozitează pe noi,  altă soluție de salvare economică nu există. Parol.

Deoarece 25 % taxe la CAS plus 10 % taxe la CASS plus 10 % impozit pe venit (adică 45% din brutul actual) nu ajunge statului să gestioneze recesiunea economică. Așa că se gândește să mai bage o taxă suplimentară, una de solidaritate. Nu știm încă procentul, dar mno, depășim lejer per total 50% din brut.

De ce, mă, statule dragă, n-ai bani dacă noi contribuim lunar și la sănătate și la asigurările sociale? Unde sunt banii ăștia de-i virăm lunar la tine-n portofel? Ce faci tu cu ei? De ce nu-i scoți la bătaie acum că suntem în plină criză?

De ce tot noi trebuie să contribuim prin donații să aibă personalul medical material de protecție și echipamente să ne ventileze dacă ne amețeste coviduțul puțintel la plămâni? De ce tot noi trebuie să contribuim prin donații să aibă mâncare oamenii străzii? Sau alimente pensionarii? De ce tot noi trebuie să contribuim prin donații să existe adăposturi pentru victimele violenței domestice, sau medicamente pentru diverse afecțiuni grave?  De ce tot noi trebuie să contribuim prin donații să modernizăm clădirile, să le echipăm și să educăm copiii din școlile rurale? De ce tot noi trebuie să contribuim prin donații să construim un spital? De ce tot noi trebuie să contribuim prin donații pentru a susține artiștii independenți pe care statul îi taie mereu de la buget?  De ce tot noi trebuie să contribuim prin donații să-i ajutăm pe toți ăia vulnerabilii pe care tu, statule, îi lași mereu pe dinafară? De ce tot noi trebuie să susținem din banii care ne mai rămân din salariu piața de carte din România sau producătorii locali sau micile biznisuri de familie sau presa independentă?

Ce faci tu, statule, cu banii din contribuțiile noastre? Ahh, cumperi măști la super preț de la firme fantome? Ahhh, diluezi dezinfectanții pe care îi plătim la suprapreț?  Ahhh, ne minți să stăm liniștiți c-avem tot ce ne trebuie, dar ne mor oamenii prin spitale. Ahhh, schimbi borduri de trei ori pe an? Ahh, plătești pensii speciale și salarii indecent de mari unor incompetenți corupți și analfabeți? Ahh, pelerinaje,  concerte, luminițe, panseluțe and stuff? Ahh, construiești catedrale. Mda. Știm, ești foarte ocupat să sifonezi banul public. Avem muuulte exemple. Aham.

De ce-aș plăti acum, eu, din sectorul privat,  taxe de solidaritate unui stat de la care n-am primit niciodată nimic, în afară de țepe repetate? De ce-aș plăti acum, eu, din sectorul privat, taxe de solidaritate unui stat pe care nu l-am văzut nici măcar o dată ajutând pe bune pe cineva încadrat la categoria de “cetățean vulnerabil”?  La ce să mă solidarizez? La alte țepe luate pe munca mea? 

Da’ nu mai bine stau eu degeaba nițel și aștept să se solidarizeze și statul cu mine? Ntz, ntz. Că nu mai are bani statul. Nu-mi plătește rata în euro la bancă. Nici factura la curent, că deh, a crescut de când lucrez de-acasă. Nici nu-mi bagă euthyrox în farmacii. Nici nu-i ceartă pe ăștia de la emag că pun prețuri nesimțite la transportul măștilor, sau la sticluța de spirt. Ghinion. Pentru mine statul n-are niciodată bani de dat, doar de luat.

Ce-i greu de înțeles? Dacă s-ar vrea ca banii noștri să ajute cu adevărat categoriile cu adevărat vulnerabile,  ne-ar obliga prin lege să donăm un procentaj la un ong care face cu adevărat ceva constructiv cu banii ăștia. Sau să-i direcționăm spre micii producători. Sau afacerile de cartier. Sau spitalele din proximitate. Sau artiștii independenți. Sau pensionarii din bloc. Altfel taxa asta de solidaritate o plătim de fraieri, pentru că nu va ajuta concret oamenii care au cu adevărat nevoie de ea. E mare nevoie de solidaritate acum. Chiar este. Doar că solidaritatea asta poate îmbrăca forme diferite. Nu doar o altă taxă de plătit unui stat în care nu mai ai încredere că e suficient de cinstit să folosească banii corect.

De peste 40 de zile n-am ieșit din casă. Am transformat sufrageria în birou permanent și muncesc conștiincioasă să fac bani pentru stat. Alt țel n-am în viață. Îmi rup spatele la masuța de cafea și-mi stric ochii pe două monitoare doar așa, de divertisment. Că-n izolare oricum n-am altceva de făcut. Decât să dau bani statului. Chiar pe toți. Adică ce nevoie am eu de bani?

Mno, că m-am enervat. Și cică enervarea nu face bine la plămâni. Zen. Zen. Și-o grevă fiscală.  Pardon, nici asta nu-i permisă de stat. Doar statul acasă. Și plata taxelor.

credit foto #cutiadecarton

Leave a Reply