Turul ghidat al revoluției

Avea fix 32 de ani abia împliniți și o motocicletă roșie. Venea cu ea în fiecare vară din București până în sătucul din Ardeal, special ca să se joace cu mine. Era cel mai curajos om. Și cel mai frumos, și cel mai amuzant, și cel mai înalt și cel mai tare dintre toți oamenii pe care-i cunoșteam eu. Îmi povestea cum într-o zi o să schimbăm împreună lumea. Iar eu îl credeam pe cuvânt și așteptam cu nerăbdare să cresc mai repede ca să ne apucăm de treabă. Avea o geacă de piele maro, cu un buzunar la piept, fix lângă inimă. Din buzunaru’ ăla scotea întotdeauna un cornet cu bomboane roz, cu liniuțe albe și dulceață de cireșe la mijloc.

În iarna aceea, bunicii nu se dezlipeau de televizor. De câte ori alergam în casă să-mi dezgheț obrajii rii de săniuș, vorbeau în șoaptă îngrijorați. Apoi a venit vecina să ne cheme la telefon. “L-au împușcat pe unchiu’ Nelu” îmi repeta bunica, ținându-mă strâns, să nu fug în zăpada încă jilavă. Nu înțelegeam ce-mi spunea. Vorbele ei se topeau în drum spre mine și se prindeau de fulgii de zăpadă, care cădeau grei peste pământul înghețat. M-am luptat cât am putut șiam scăpat din strânsoarea ei. Am alergat la nucul meu din grădină și-am plâns. Am plâns pentru că știam că nu gloanțele l-au ucis pe unchiu’ Nelu. Dacă nu eram atât de pofticioasă să iau totul pentru mine, atunci bomboanele roz cu liniuțe albe ar fi rămas acolo, lângă inima lui. Glonțul n-ar fi trecut niciodată de buzunarul de la piept.

Acum unchiu’ Nelu e doar o cruce din marmură într-un cimitir plin de cruci din marmu albă. Un număr într-un dosar cercetat 25 de ani și clasat anul trecut fără răspuns. Niște fotografii cun corp gol, plin de găuri. O poveste colectivă dintr-un tur ghidat al revoluției, organizat în fiecare an în luna decembrie de către Asociația București.

Eu am fost anul trecut și-a fost ca o izbăvire. Am aflat ce s-a întâmplat cu unchiu’ Nelu și-am pus cap la cap piesele care nu se potriveau în scenariul din mintea mea. A fost surpriză, apoi revoltă, apoi neputință și peste toate s-a așezat acceptarea. Vă recomand să mergeți. Mai ales dacă aveți și voi un unchiu’ Nelu, care încă vă mai bântuie gândurile. Știu, e greu să pierzi oameni dragi. Dar mai greu este să trăiești cu întrebări și presupuneri. Turul mi-a dat răspuns la toate. A fost copleșitor. Am recompus în minte tot ce s-a întâmplat atunci, când eram prea mică să înțeleg. Am conștientizat că bomboanele roz, cu liniuțe albe și dulceață de cireșe la mijloc, nu pot opri gloanțele. Am plâns și-am mers mai departe. Am înțeles într-un final ce trebuie să facă supraviețuitorii. Să meargă curajos înainte pe drumul pe care unchiu’ Nelu l-a deschis pentru ei. Și să deschidă, la rândul lor, drum pentru cei care vor veni în urma lor.

Evenimentul este apolitic și independent. Plecarea se face la ora 15 din Piața Universității, de la borna “Kilometrul 0 al Democrației”. Turul este gratuit. Numărul de participanţi este limitat la 30. Înscrierea se face în ordinea completării acestui formular: http://bit.do/TurulRevolutiei23dec2017.Grăbiți-vă. Locurile se ocupă rapid. Nu uitați să vă luați cu voi un termos cu ceai și-un bax de șervețele. Va fi teribil de frig și al dracului de dureros. Dar merită fiecare lacrimă. Nu putem trăi cu adevărat până nu exorcizăm toți demonii din noi.

Leave a Reply