Relația mea cu banii – un interviu pentru natalia dabija.ro

Natalia Dabija m-a luat la întrebări. Grele întrebări, dacă vreți să știți perspectiva mea. Nu sunt o persoană care consideră banii un subiect tabu, deși observ în jurul meu uneori această atitudine. Totuși mi-a fost greu să dau răspunsuri. Probabil pentru că a fost nevoie de multă introspecție, de claritate și de focus pe finanțele mele, un exercițiu cu care nu sunt prea obișnuită. Recunosc, am trăit și multă sinceritate, sentimentul acela de impostor (cine sunt eu să vorbesc despre bani, cine îmi dă mie autoritatea asta?!) și puțină jenă la partea cu donațiile (nu voiam să pară că mă laud, chestiile astea se fac în anonimat, așa m-a învățat familia).

Am descoperit răspunzând la acest interviu că am multe atitudini limitative, care vin din modul în care a fost educată generația mea. Mă opresc la un exemplu minuscul – rușinea de-a cere o mărire de salariu – rușine pe care nu o observ la generațiile mai tinere, care își cer uneori chiar mai multe drepturi decât ar fi echitabil prin raportare la munca și la valoarea lor.

Știm că suntem buni, știm că muncim mai mult și mai responsabil, știm că aducem valoare prin munca noastră și totuși ezităm să cerem bani. Probabil pentru că am fost învățați să fim perfecți și ne devalorizăm singuri pentru că ni se pare că nu atingem niciodată perfecțiunea spre care tindem. Și atunci cum să ne permitem să cerem mai mulți bani? Nu s-ar cuveni, nu-i așa?

Am fost învățați să stăm cuminți la noi în bancă și să sperăm că ceilalți ne vor observa meritele și ne vor mări salariul. Nu e frumos să te bați cu pumnul în piept și să te lauzi singur pentru munca ta. Doar că uneori validarea (mai ales cea salarială) nu vine din partea celorlalți și atunci e mai sănătos să o facem singuri.

Daaaa, sunt tare multe de vorbit și tare multe de corectat în modul în care am fost învățați să ne raportăm la bani. Tocmai de aceea vă îndemn să vă abonați la newletter-ul Nataliei Dabija, Năravu-i totul pentru a vă demonta treptat-treptat fiecare prejudecată legată de bani și a învăța să vă cultivați obiceiuri sănătoase, care să vă ajute să economisiți și să trăiți conștient.

Vă invit să citiți aici interviul meu și vă stau la dispoziție cu răspunsuri suplimentare.

Începem un dialog pe tema atitudinilor limitative pe care le-am învățat în legătură cu banii? Dau eu câteva exemple, cât să sparg gheața și aștept părerile voastre în comentarii.

* Dacă patronul nu observă singur că muncesc mult și merit o mărire de salariu, atunci cum să-i cer eu?

* Să economisești înseamnă să te zgârcești.

* E umilitor să vin cu caserola cu mâncare gătită, când toți colegii mei iau prânzul în localurile alea fancy și scumpe, deschise la parterul clădirii de birouri.

* Trebuie să cumpăr și eu ceva de black friday. Ce o să răspund când voi fi întrebată? O să par o zgârcită și o ciudată dacă nu am comandat chiar nimic.

* Nu-mi permit un iphone/minicooper/vilă cu piscină în Bali, dar toată lumea are, fac un împrumut să-mi iau și eu.

* Trebuie să mențin aparențele. Nu trebuie să știe nimeni că am rămas fără bani înainte de salariu.

* Eeeee, afișul ăsta îl fac gratis, s-ar uita dubios la mine dacă le-aș cere bani pentru el. Asta e, măcar mențin o relație bună. Ce mai contează că am facturi de plătit. Am și o reputație de artist în care trebuie să investesc.

* Îi fac o reducere, ca între prieteni, că asta se așteaptă de la mine. Nimeni nu știe cât de mari cheltuieli am cu business-ul ăsta.

* Mi-au rămas 300 Ron. Ia să-i cheltui eu, să fie cardul gol când intră salariul.

Mulțumesc, Natalia! A fost o experiență inedită ♥️

Leave a Reply