Post 8 martie

Mulți prieteni mi-au trimis articolul în privat. M-au întrebat dacă e adevărat sau înfloresc ăștia la știri. Semn clar că lumea pune la îndoială ceea ce se spune în presă vs. ceea ce se întâmplă în realitate. Mai ales pt prietenii din străinătate prefer să răspund. Pentru că unii dintre ei nu mai înțeleg “cum funcționează sistemul”. Au ieșit din el de ceva timp și le este tot mai greu să-l înțeleagă, punând la cap informațiile variate care ajung până la ei.

În ziua de 8 martie am participat (împreună cu vreo 40 de oameni) în fața tribunalului București la o manifestație care a încercat să atragă atenția asupra faptului că magistrații dau sentințe prea ușoare violatorilor de fetițe minore. Voiam să atragem atenția că sistemul trebuie schimbat radical și am încercat să propunem câteva soluții prin manifestul nostru. A fost o acțiune pașnică, civilizată, legală. La sfârșitul manifestației, jandarmeria a decis să ne dea o amendă pentru tulburarea ordinii publice.

Precizez că amenda a fost de 500 de ron și a fost primită de o singură persoană, nu de mai multe. Din spirit de solidaritate, voi vorbi despre amendă la plural, deoarece consider că amenda aparține tuturor celor care au participat la manifestație și ne-o asumăm cu toții.

Nu am fost eu personal amendată (sau cine știe, poate găsesc și eu ceva în poștă curând lol). Dar am fost în grupul care a rămas până la final și a încercat să clarifice situația împreună cu jandarmii. Găsesc că e absurd să amendezi o singură persoană privată pt activitatea unui grup întreg, care reunea mai multe ONG-uri și cam 40 de cetățeni!!! Dar nah, așa se face pe la noi.

Mă bucură enorm generozitatea voastră, solidaritatea și dorința de-a ajuta. Momentan amenda va fi contestată. Vă țin la curent și abia dacă nu merge cu contestația și amenda va fi plătită pe bune, abia atunci vom face chetă publică, iar donațiile voastre vor fi binevenite. Dar să sperăm că nu va fi cazul.

Nu am fost amendate pentru că n-am avut autorizație (mulți m-ați întrebat asta). Conform art. 3 din legea 60/91(legea adunărilor publice) nu ai nevoie de autorizație pentru o manifestație artistică. Ori ceea ce-am organizat noi exact asta a fost. Sub nicio formă nu a fost un protest, pentru care ai nevoie de o autorizație. Așadar amenda n-a fost pentru încălcarea acestei legi, ci pentru tulburarea ordinii publice. Amenda nu a fost pentru că “am protestat în spațiu privat” (adică parcarea tribunalului). Ne-au amendat pt c-am vorbit tare și probabil prea mult (prea răspicat, concret și la subiect – aș îndrăzni să adaug eu) . Ceea ce dublează absurdul momentului.

Noi am vorbit despre magistrați care dau sentințe prea ușoare violatorilor de fetițe, oferindu-le scuze și circumstanțe atenuante, transformând agresorii în victime. Am vorbit despre un sistem falimentar, incapabil să gestioneze corect niște situații concrete, din viața de zi cu zi. Am citit la microfon câteva dintre sentințele lor aberante, care frizează absurdul, am propus o listă de revendicări (cu sugestii extrem de pertinente și de bun simț – zic eu – dar vă îndemn să citiți și voi detaliile din event) și am recitat o poezie feministă a Medeei Iancu.

Se pare că cineva de sus, din sălile de judecată (evident, nu se poate afla cine “s-a plâns”), a sesizat jandarmeria că “este deranjat sonor” de manifestația noastră, iar jandarmeria s-a simțit datoare să facă exces de zel și să ne amendeze direct, fără avertisment, fără nimic. Amenda era deja scrisă când am ajuns noi să vorbim cu jandarmii. Amuzant este că n-am avut nici măcar o amărâtă de portavoce la noi, doar un microfon leșinat, acoperit oricum de traficul infernal din zona respectivă. Iarăși aburd, dar ce să-i faci! Dl. jandarm nu a fost capabil nici măcar să-mi explice concret cum anume am deranjat liniștea publică, atunci când l-am întrebat în mod direct cum a constatat el că noi am făcut zgomot atât de mare încât să ajungă “până sus, în sălile de judecată”, trecând prin termopane care izolează fonic clădirea. Adică pe bune ne-a auzit el din sala de judecată când a făcut constatarea? A înregistrat vocile noastre cum se auzeau în sala de judecată? Are o dovadă prin care să justifice amenda? De asemenea a zâmbit când i-am zis că și eu am vorbit la microfon, să mă amendeze și pe mine, că oups, și eu am deranjat sonor. A zâmbit și nu m-a amendat. Dar nici nu și-a argumentat amenda. Mi-a răspuns că “o să văd la televizor cât de tare am vorbit”.

Așadar ne-am luat amendă pentru o manifestație complet legală, normală și de bun simț într-o țară civilizată. Noi nu am beneficiat de “circumstanțe atenuante”. Se pare că “circumstanțele atenuante” nu se aplică pt niște femei care încearcă de 8 martie să atragă atenția asupra unui subiect extrem de dureros, precum violarea copiilor noștri și protejarea violatorilor de-o justiție patriarhală, într-o țară care consideră violul (statistic vorbind) ca fiind ceva normal (cred că ați citit și voi investigația din Libertatea, nu?!)

Manifestația noastră s-a desfășurat exact cum am convenit cu jandarmeria, pe care am contactat-o inițial, i-am explicat ce vrem să facem și ne-au dat voie să manifestăm. Ne-au atenționat că tribunalul nu vrea să-și asocieze imaginea cu noi (amuzant, nu?!) și în consecință nu putem manifesta pe scările lor, în parcarea lor, în spațiul lor, ci doar pe trotuar (trotuarul fiind spațiu public). Noi ne-am conformat întocmai. N-am blocat accesul în instituție, n-am ocupat parcarea tribunalului, n-am deranjat cu absolut nimic (în afara vocilor noastre) bunul mers al tribunalului. Se vede clar în poze și pe filmări c-am fost pe trotuar. Așadar noi n-am încălcat legea, din contră, amenda ne-a încălcat libertatea de-a manifesta pașnic și civilizat în spațiul public.

Dacă n-ar fi fost acea “sesizare venită de sus, din sălile de judecată” – ca să-l citez exact pe dl jandarm – am fi scăpat fără nimic. Și chiar cu acea sesizare, am fi putut primi un simplu avertisment, cum primește repetat bodega din spatele blocului meu, când difuzează meciuri și concerte la ore târzii din noapte, la decibeli mari, nu la un amărât de microfon, în plină zi, într-o zonă extrem de poluată fonic oricum.

Nu întâmplător am repetat “absurd” de atâtea ori. Pt că ceea ce s-a întâmplat vineri a fost extrem de absurd, tocmai de aceea consider că este foarte important să se înțeleagă contextul. Tocmai de acea aleg să fac public acest răspuns la mesajele voastre.

Ceea ce este și mai trist, este faptul că un singur om va trebui să cosume timp și energie și resurse să se lupte cu sistemul pt a contesta o amendă abuzivă. Și luptele astea aiurea cu sistemul-caracatiță ne tocesc nervii și răbdarea, ne epuizează, ne scârbesc din ce în ce mai tare, determinându-ne uneori să renunțăm. Sau dacă nu renunțam, să ne canalizăm energia într-o altă direcție, nu într-una constructivă pentru noi și pentru societatea pe care ne dorim s-o construim prin voluntariatele pe care le facem si prin cauzele pentru care luptăm.

Desigur, amenda ne-o asumăm toate și vom face chetă la nevoie. Dar după toată treaba asta, un singur om are trecut numele pe procesul verbal. Un singur om va suferi consecințele legale ale acestei acțiuni. Ori mie asta mi se pare cea mai aburdă situație dintre toate absurditățile întâmplate în ziua 8 martie 2019.

Dincolo de toate aceste “neplăceri” mă simt recunoscătoare c-am avut șansa de-a fi vocea acestei fetițe care, la doar 13 ani a fost violată, agresorul ei primind la final o sentință de 3 ani cu suspendare. Consider că fetița asta, la fel ca orice copil abuzat merită să aibă o voce care să fie auzită. O voce care să povestească ce i s-a întâmplat, o voce care să ceară dreptate, o voce care să strige după ajutor. M-a durut sufletul și mi-au trecut fiori prin tot corpul când, în seara dinaintea evenimenului, lipeam pe cartoane aceste sentințe, citind sentințe reale, date de magistrați reale în tribunalele din România în care trăim cu toții acum. Fetițe violate, unele în mod repetat, de adulți care au scăpat cu sentințe de doar 2-3 ani. Fetițe care n-au beneficiat de servicii specializate care să le ajute să recupereze trauma. Fetițe care ajung să trăiască din nou, zi de zi, împreună cu agresorii lor. Violatori care nu au beneficiat nici ei de programe de recuperare. Violatori care reintră la maxim 5 ani după “incident” în drepturi parentale, recidivând de cele mai multe ori. Pentru că în cele mai multe cazuri, violatorii fac parte din familie, rude, cercul de prieteni apropiați. Magistrați care scuză violul prin faptul că o fetiță de 10 ani purta haine provocatoare, sau că agresorul nu a dat dovadă anterior de fapte antisociale, sau că prin faptul că fetița n-a povestit părinților ce i s-a întâmplat, a consimțit violul etc.

Puteți citi mai multe despre cele întâmplate la această manifestație în mini dosarul de presă de mai jos:

=》 Libertatea

=》 Baricada

=》 Știrile PRO -TV

*fotografiile sunt preluate din presă (Libertatea, Baricada)

**precizez că tot ce am scris aici este viziunea mea personală asupra evenimentelor și mi-o asum integral

***inițial acest text a fost scris inițial ca o poveste personală pe profilul meu de facebook. dar pentru că unele povești banale se transformă brusc în documente de epocă, am decis să-l arhivez aici

#mulțumescpentruflori #vreaurespect

3 Comment

  1. Eu va multumesc din suflet pentru ce ati facut si pentru ca ati dat o voce puternica victimelor (cu atat mai bine, cumva, daca a fost deranjanta, pentru ca poate asa o sa inteleaga mai multe persoane cat de absurd – bine ai ales cuvantul acesta – e tot ce se petrece). Eu nu am avut vocea asta, abuzatorul meu a trait si murit linistit si desi au trecut ani de atunci simt ca oamenii continua sa priveasca in alta parte cand e vorba de abuzuri in loc sa actioneze, cumva, oricum.

    La randul meu, incerc sa aduc bucatica mea de schimbare (departe de tara fiind) si impreuna cu o prietena am creat un site cu informatii pentru victime, supravietuitori etc. Atat am putut face, momentan, avem planuri multe insa. Nu suntem psiholoage sau avocate, avem nevoie de ajutor de acest tip, dar practic nu am gasit pe cineva care sa fie voluntar in demersul nostru….Dar nu comentez aici ca sa ma plang de asta, ci doar ca sa va multumesc tare mult ca voua va pasa, pentru ca atat de multora nu le pasa absolut deloc. Multumesc!

    1. cutiadecarton says: Reply

      Doamne, mi s-a făcut pielea de găină când am citit povestea ta. Îți mulțumesc pentru împărtășire și (dacă nu te deranjează) te rog să lași un link cu site-ul vostru. Nu se știe niciodată când e nevoie de o informație. Eu cred că schimbarea vine încet, cu fiecare acțiune pe care cineva o face în a respinge abuzurile, a vorbi despre ele și a nu le mai tolera.

  2. Cristiana says: Reply

    De agitata ce sunt am scris ceva si am sters din greseala. Era o intreaga brambureala 🙂

    Pe scurt, site ul este: http://cerc-org.ro/
    Informatiile de acolo trebuie verificate de un psiholog roman, pentru a fi sigure ca termenii sunt 100% corecti, dar noi am tradus documente din surse de incredere si sigure, deci cred ca in mare parte ne putem baza pe continut.

    Iti multumesc din nou si ai dreptate, fiecare putem schimba ceva si voi ati facut asta.

Leave a Reply