Observator la referendum

Eu nu am #statacasă de referendum. Eu am mers #obsevator. Mi-am promis că voi face asta în timp ce o ascultam pe Elena Calistru la DoR Live – Antrenament pentru schimbare. Și nu mai puteam da înapoi. O promisiune este mai sacră decât un jurământ. Știu. Unii credeți c-a fost inutil. Unii credeți c-a contat. Pe unii dintre voi vă lasă rece subiectul. Pentru mine a fost un duș rece. Am avut nevoie de el ca să înțeleg lumea în care trăiesc. Las aici, pe blog, poveștile zilei de sâmbătă. Exact așa cum le-am scris atunci. Sincer, simplu, la cald. Ca un fel de radiografie istorică a zilei în care iubirea a fost scoasă la vot, iar România s-a arătat la față exact așa cum e ea. Frumoasă pe alocuri, hidoasă în unele părți. Dar transformabilă în esența ei.

**** 6 octombrie, ora 5.34

Neațaaaaa. C.I. Verificat. Acreditare. Verificat. Manualul de instrucțiuni. Verificat. Legislație. Repetat. Cafeeeea? Fierbinte. Gataaa. Sunt pregatită. Zâmbetul se încarcă. Nu e prea obișnuit să fie atât de matinal.
#observator #referendum #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 08.02

Permiteți să raportez. La mine la grădiniță este totul pregătit. Comisia primește calificativ “foarte bine”. Oamenii sunt și pregătiți, și binevoitori, și simpatici. La 7.10 au votat deja 3 cetățeni. Un cuplu care dorea cu ardoare să fie primul. Dar așa-i viața. Au ieșit pe locul 2. O bătrânică energica a dat navală la 7.03. Începe.

P.S. 1 Teoretic nu e material de propagandă. Doar că la grădiniță copiii au decorat puțin pereții cu desene colorate intitulate “TABLOU DE FAMILIE”. Familia extinsă. Copii – părinți – bunici. “Aceasta este o observație foarte pertinentă” – mi-au răspuns cei din comisie. “Dar ce să facem? Panoul ăsta nu poate fi dat jos (Verifică dacă poate fi dat jos). Nu prea. Să-l acoperim cu ceva?”

P.S. 2 Încă se caută cu ce să acopere desenele. Nu prea au cu ce.

P.S. 3 Între timp mai votează 3 oameni
#observator #referendum #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 10.34

Inspectăm deja a 3-a secție de votare. De data asta un liceu. Fără desene 😉 Niște stickere subtile, lipite în apropiere de liceu. Stradal. Suntem deja de jumate de oră aici. Au votat 9 oameni. Cupluri vârsnice. Foarte vârsnice. La raportarea de la ora 10 aflăm c-au votat în total 20 de oameni. Din 1830 câți sunt pe liste. Ajută la ceva prezența observatorilor. Membrii comisiei par ușor stresați când scoatem telefoanele. “Și voi trimiteți date? Sau cum operați voi?” – întreabă președinta de comisie. Îi explicăm că avem o aplicație pe telefon și completăm acolo niște informații. “Aham. Dar noi suntem în regulă, nu? Adică n-ați observat nimic greșit, nu?”. Acum stau cu ochii pe noi. Cum scoatem telefonul, cum se crispează. “Totul ok?” – ne întreabă după fiecate votant. Totul ok. Între timp au mai votat 4. “Noi ne-am făcut datoria” – spune bătrânelul tremurător în loc de larevedere.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 11.25

Și am ajuns și la secția 4. Suntem în clasa albinuțelor vesele. E cald și bine aici. Și frumos. Comisia e veselă și pusă pe treabă. Tocmai au venit 3 oameni din provincie. Au votat pe listele suplimentare. Procedurile sunt respectate întocmai.
“Să ziceți și ceva de bine” – ne spune președinta din comisie. “Prea se spune în presă numai pe negativ. Apoi oamenii se înverșunează și vin aici nervoși. Mie doar de asta mi-e teamă, sincer. Să nu vină oamenii înverșunați. Uite, de exemplu, eu am fost plăcut surprinsă că listele sunt actualizate. Eu, bunăoară, am găsit că a murit cineva săptămâna trecută și a fost scos de pe listă. Asta e pe pozitiv. Puteți nota acolo”.

Tocmai a sosit a 4-a persoană pe listele suplimentare. “E normal. Avem un spital alături. Poate de acolo vin”. “Sau din mall. Că și ăsta e aproape. Studenți fără flotant, probabil”.

Și în comisia asta femeile sunt majoritare. Și sunt foarte conștiincioase. Au verificat inclusiv că mallul e în afara razei de 500 m de secția de votare. “Vă dați seama, dacă era în rază? Cum verificam acolo să nu fie materiale de propagandă?”
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 14.04

Nu pot aproxima câți ani avea domnul. Fizic arăta foarte bătrân și foarte bolnav. Un picior nu-l putea îndoi deloc. Un braț era prins într-o cârjă din aia înaltă cu cotieră. De celălalt braț îl susținea cineva. Era livid la față și respira foarte, foarte greu. I s-a oferit de îndată un scaun. “Aveți unul cu mânere?” – cere însoțitorul. Îi aduce unul. Omul se instalează cu greu, ținând întins piciorul imobil. Scoate buletinul. “Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu puteți vota aici. Având domiciliul în București, trebuie să mergeți unde sunteți alocat”. Domnul se precipită (dacă poate fi numită precipitare ușoara lui zbatere din mâini). ” Înțeleg. Dumneata mă oprești să votez. O să te raportez”. “Nu, domnule, nu vă opresc să votați, vă spun doar că trebuie să mergeți să votați la altă secție, nu aici. Îmi pare rău. Dar în situația dumneavoastră puteți solicita urna mobilă. Vreți să solicitați urna mobilă?” Omul se mai agită puțin. “Nu vreau nicio urnă mobilă. Dumneavoastră mă opriți să votez. O să vă raportez luni, așa să știți. La radio au zis că se poate vota oriunde, pe listele suplimentare. Asta este. Dumneavoastră mă opriți să votez”. Doamna presedintă de comisie îi mai explică o dată simplu și clar ce prevede legea și ce opțiuni are. Dar legea nu bate radioul. Așadar domnul pleacă nemulțumit. Și profund convins c-a fost împiedicat să voteze.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 15.43

A 5-a secție. Cuplu cu bebe. Până în 30 de ani. Domnul, confuz, iese din cabină cu buletinul fluturând. “Baby, io nu înțeleg. Adică știu ce vreau să votez, dar nu înțeleg formularea asta”. Baby nu zice nimic. Comisia încearcă să ajute. Îi explică cum stă treaba cu modificarea. Tot nu înțelege. Mai simte nevoia să repete întrebarea. “Păi și io unde pun ștampila”. “Păi ce vrei să votezi?” -întrebă baby, iritată. “Acum căsătoria e între soți. Ei vor să o schimbe între bărbat și femeie. Vrei cum e acum sau cum modifică ei?” – explică ea, uitându-se insistent, gen, cum am vorbit acasă, măi, omule! “Aham. Păi io vreau cum e acum”. “Voteaza cu DA atunci” – zice o doamnă din comisie”. Baby se uită și mai insistent la el: “ÎNȚELEGI?” “Aham. Înțeleg. Votez DA” – zice tipul, intrând și mai confuzat în cabină. Și uite așa DA e NU și NU e DA. Pentru că CONFUZIE. Comisia de aici avea urnele lipite, dar fără nicio ștampilă de sigiliu. Au ștampilat abia la 14.14 când am ajuns noi aici. Nu par să fie foarte documentați. Sunt cam apatici, absenți și total dezinteresați. Vorbesc doar despre plecarea acasă și ne întreabă dacă nouă ne-a dat cineva de mâncare. Ne zic de nuștiucesecție unde au votat deja toți din liste. “Oare ăia ce fac acum? Pot pleca acasă?”. Oftează luung. Revin la noi. Le e cam milă. Nici bani, nici mâncare. Nasol pentru noi. Ce să mai zic? Nu zic nimic.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 16.02

Eu sunt într-o oarecare dificultate. Pot evalua maxim la “transparență” faptul că buletinele de vot sunt atât de subțirele că se vede oarecum ștampila, indiferent cât se chinuie lumea să le împăturească?
Curat transparent, moncher! Sunt ironică, nu mă băgați în seamă. Daaar, come on, people! Hârtie puțintel mai groasă nu ați găsit? Treaba asta cu confidențialitatea votului e realtivă. O dată că foaia e prea transparentă. O dată că nu mulți se prind că trebuie să o împăturească.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 16.19

Scuzați-mi naivitatea. Eu credeam că toaletele astea smechere sunt o glumă. Le văzusem pe FB, parcă. Acum le-am și testat. Dap. Confirm. Ca în toate celelalte toalete de școli și grădinițe, nu există hârtie igienică. Aici se pare că nu există nici măcar săpun. Dar există…. aham… ați ghicit… transparențăăă!!!
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 17.32

De departe cel mai cel… în fața Cimitirului Armenesc. Șoseaua Pantelimon. Încă lipit bine. Încă vizibil.

#fărăpropagandă #referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 19.06

+mulți tineri în comisii din partea diverselor partide politice
– unii dintre ei habar nu au ce caută acolo, ce au de făcut, ce se întâmplă de fapt. de fapt nici cei mai “maturi” nu au toți habar, doar că ei au mai participat la alte alegeri și cunosc procedurile. par mai hotărâți, mai siguri pe ei.
exemplu:
m-a șocat o domnișoară care a sosit la deschiderea secției (cu întârziere, firește ). nu știa dacă e observator sau delegat, nu știa de la ce partid e, nu știa aproape nimic. s-au prins cei din comisie care e treaba cu ea, ea nu a scos 3 vorbe coerente. s-a încurcat inclusiv la numararea buletinelor de vot. alea primite la deschidere. nu, nu subestimați blondele. nu era blondă (iertați, câteodată nu mă pot abține, dă răutatea pe-afară)
m-au impresionat 3 tineri din varii partide. serioși, profi, implicați, informați.


+ pace, armonie, înțelegere și colaborare în comisii între membrii diverselor partide reprezentate. oamenii își dau silința. nu vor probleme. încearcă să respecte procedurile. îi îngrijorează prezența noastră. fac imediat ceea ce le sugerăm că nu e chiar ok. nu am găsit multe situații negative de semnalat.
– comisia nu spune direct DA sau NU, dar se subînțelege atitudinea unora dintre ei vis a vis de referendum – mici insinuări, mici validări sau invalidări ale opțiunilor votanților, entuziam sau dezamăgire legată de prezența votanților… ceva acolo, tot este… o poveste, o glumiță, o părere etc.
exemplu:
într-o singură secție de votare am găsit oameni cu adevarat profesioniști, amabili, imparțiali, oameni care doar își fac treaba, nu țin să-și exprime propriile preferințe. nici măcar atunci când sunt “provocați” în mod direct de unii votanți. mi-au bucurat inima. aici am avut pe bune sentimentul de “normalitate”.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 20.16

El – Fiul. Maxim 40. Înalt, elegant, stilat (puțin contează, dar nah… uneori sunt tare superficială). Ea -mama. În cărucior cu rotile. Grizonată. La fel de înaltă, elegantă, stilată. Atent, el poartă căruciorul cu o deosebită grație, aproape valsând printre coridoare, scări, mese, ștampile, cabina de vot. “Mama, împăturește foaia înainte să ieși. Votul e confidențial” – îi șopteste grijuliu de după cealalta parte de perdea. Continuă valsul cu căruciorul. Mama bagă buletinul în urnă, returnează ștampila, recuperează buletinul. Nu știm cum a votat mama. Votul e confidențial. Dar știm sigur că fiul nu a votat aici. A ghidat-o cu o deosebită eleganță pe mama printre coridoare, scări, obiecte, clădiri, străzi… printr-un oraș cu zero infrastructură pentru persoanele cu diazbilități. Daaa. Trebuia să punctăm inclusiv accesul persoanelor cu diazbilități. Sincer, nu prea am avut ce puncta ;(

Să revin. Mama a votat cu demnitate. Ea cu mâna ei și cu conștiița ei. Iar fiul i-a facilitat acest proces.

Restul e poveste. Undeva, adânc în suflet, mi-aș dori să cred că fiul nu a votat altundeva… Mai mult ca oricând, am nevoie să văd că ne respectăm suficient de mult încât să nu ne fărâme părerile diferite ale celor dragi nouă.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 22.41

“Doamne, ajută!” – zise el, intrând sfios. “Bună seara” – răspunde comisia. “Strada și numele, vă rugăm” – continuă comisia. Cetățeanul are pantaloni de stofă, cămașă în dungi si tunică de teolog, încheiată la ultimul nasture. Barbă tunsă scurt, atitudine smerită, vorbă dulce de liturghie. “Au votat mulți?” – întreabă, plin de curiozitate. “Găsiți pe internet cifrele oficiale. Facem raportări periodice” – răspunde comisia. Cetățeanul intră în cabină. Auzim pac. Iese triumfător, fluturând buletinul de vot. “Vă rugăm să împăturiți buletinul de vot și să-l introduceți în urnă. Votul este confidențial” – atenționează comisia. “Ne e rușine de votul asta, da? ” – bubuie cetățeanul, cu voce radical schimbată. “Care e problema? Ne e rușine să votăm ce trebuie, da să vedem pe stradă doi bărbați ținându-se de mână nu ne este rușine!” Comisia tace. “Rușine să ne fie! Nu ne mai știm valorile creștine. Ne rușinăm și nu arătăm ce votăm că ne e rușine. Votăm pe ascuns, să nu știe celalalt”. Comisia tace. Cetățeanul trage aer în piept, pregatindu-se pentru o nouă tiradă. Comisia îi întinde brusc buletinul, cu timbrul votat lipit pe spate. “Vă înapoiem buletinul. Uite, aici pe spate aveți dovada că v-ați prezentat la vot. O să vă rog să îmi restituiți ștampila. Mulțumesc. Vă doresc o seară plăcută, domnule. La revedere”. Cetățeanul își înghite aerul tras în piept, se uită nedumerit în jur și se îndreaptă spre ieșire. Comisia tace în continuare. Nici o glumă, nici un comentariu, nici o părere personală. Doar tăcere. Pentru câteva minute am simțit că trăiesc într-un stat laic.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 23.14

Gataaa. Am ajuns acasă. Dorm liniștită. Secția la care am închis ca observator are două sigilii pe intrare, toate instrumentele de votare sigilate în plicuri și plicurile sigilate în saci transparenți, sigilați și ei, la rândul lor. Și doi polițiști simpatici, care vor veghea sigiliile și instrumentele și secția și referendumul și țara. Chiar dorm liniștită.

Cu mici excepții, care țin mai degrabă de neînțelegerea procedurilor (urne nesigilate corespunzător) decât de rea voință sau posibile intenții de fraudare, ziua mea a trecut cu bine. Am fost norocoasă, comparând cu alți cunoscuți care au înfruntat situații infinit mai nasoale. De fapt, mă doare să zic “norocoasă”, când norocul ăsta ține de fapt de normal și de firesc.

Închei aici poveștile despre ziua mea de observator. Desigur, sunt multe imagini pe care baia fierbinte în care o să afund curând nu o sa mi le șteargă niciodată de pe retină. Dar oamenii ăștia și poveștile lor nu am energie să le reproduc. Nu merită efortul.

Aș vrea să închei cu câteva lucruri, infinit mai importante pentru mine:

=> Partenera mea din echipa mobilă. Mulțumesc pentru răbdarea, delicatețea, umorul și atenția ta. Fără tine nu aș fi trecut peste momentele joase, extrem de joase și nu aș fi avut forța să merg până la capat.

=> Mergeți observatori. Cât mai mulți, cât mai documentați, cât mai profi. Contează. În stadiul în care ne aflăm acum, contează enorm. Observatorii pot face diferența între legal și ilegal. Pot pune presiune. Pot raporta lucruri. Pot acționa punctual și concret. Pot transmite mesajul că “nu mai merge ȘI AȘA”. Merge doar “AȘA CUM PREVEDE LEGEA”.

=> Cetățenii cu dizabilități sunt și ei cetățeni. Trebuie să găsim soluții pentru ei. A ieși la vot înseamnă pentru ei un act de curaj și un efort supraomenesc. Nu ceva firesc, normal. Mi-au rupt inima azi. Toți.

=> Mi-aș dori să văd și la segmentul meu de vârstă sentimentul “datoriei” de-a te implica activ ca cetățean și a-ți exprima opinia prin vot. Chiar dacă uneori asta înseamnă #boicot. Puțin contează contextele. Importantă este implicarea.
#referendum #observator #fiecarevot #votcorect

**** 6 octombrie, ora 23.49

Adorm cu desenul ăsta în minte. Random. O școală din București. Desenul unui copil care simte tradiționalul exact așa.

#referendum #observator #fiecarevot #votcorect #apărăcopiiiRomâniei

**** 7 octombrie, ora 8.49

Ce neam de căcat putem fi dacă nu suntem capabili să le oferim nici măcar hârtie igienică copiilor noștri?

Paradoxal, secțiile de votare sunt amplasate în școli. 9 secții de votare am văzut ieri. Nici una nu avea hârtie igienică. Nici una nu avea toalete practice, curate, funcționale.

București. 2018. Asta spune multe despre cât de mult ne pasă cu adevărat. Nu comunitatea #lgbt ne va distruge copiii. Ci propria noastră nepăsare.

Eu nu vreau “să salvez copiii României”.Eu vreau să le dăm hârtie igienică.Ar fi un început. Unul palpabil.

De astăzi nu mai sunt observator.
Pot să-mi exprim public și opinia personală.
#stauacasă #boicot #pânălacapăt

**** 8 octombrie, ora 14.18

A fost un weekend greu, foarte greu. Cu multă concentrare, simțul responsabilității, energie consumată, emoții și sentimente contradictorii. Am trecut prin revoltă, durere, neputință. Speranță și lipsă de speranță în același timp. E greu, infinit de greu să fii observator. Să stai deoparte, să nu te implici. Să lași lucrurile să evolueze sub ochii tăi, fără să-ți poți exprima părerea personală. A fost cel mai dur exercițiu pe care l-am făcut până acum. Dar mă știți, eu sunt mai temperamentală… Poate de asta mi-a fost mai greu să-mi țin gura. Dincolo de acest carusel de trăiri, am avut certitudinea că suntem pe drumul cel bun. Că lucrurile se schimbă în bine. Trebuie să ne implicăm activ în schimbare și să devenim parte din ea. Aceasta este lecția pe care am învățat-o eu. Și voi fi veșnic recunoscătoare oamenilor de la #fiecarevot. Nu doar că mi-au ținut spatele și m-au ajutat de fiecare dată când am sunat la call center. Nu doar că m-au instruit temeinic și mi-au pus la dispoziție instrumente eficiente, pe care să le folosesc în munca mea de observator. Dar au fost pentru mine motivație și exemplu despre ce înseamnă să te implici civic și să aperi democrația statului în care trăiești. Prin comportamentul lor, oamenii ăștia au reaprins luminița aia care se cam stinsese pentru mine. Ei și alții ca ei (suntem mulți, tot mai mulți) mă conving că nu. Nu e încă de plecat din România.

#referendum #observator #fiecarevot #funkycitizens #votcorect

**** 8 octombrie, ora 19.53

Eu sunt uneori sceptică. Aștept cifrele finale ca să pot sărbători. Așadar puțin limoncello di Capri și răsfoit știrile zilei. Am trecut pe presa scrisă. Victoria de astăzi trebuie păstrată în arhivă: 3.857.308 de alegători, reprezentând 21,10% din numărul persoanelor înscrise pe liste. ‘DA’ – 3.531.732, adică 91,56%. ‘NU’ – 249.412, adică 6,47%. voturi nule – 76.111, adică 1,97%.

#victorie #boicot #pânălacapăt #referendum


*** fotografii realizate de #cutiadecarton special pentru această postare. simțiți-vă liberi să le folosiți. precizând sursa, firește.

Leave a Reply