Moara cu apă de la Ohaba

Există locuri în care nu-ți propui să ajungi, dar complotează cumva astrele și te abat de la drum. Există locuri despre a căror existență nu aveai habar, până la apariția indicatorului. Nici măcar nu era un indicator rutier. Era o scândură pe care scria mare, cu vopsea neagră: Moara cu apă Ohaba. “Mergem?” “Hai să mergem”. Și nici măcar pentru o secundă nu am regretat decizia luată. Mai văzusem o moară cu apă, dar nu văzusem niciodată o moare cu apă înghețată. Și oricât aș vrea să vă pot descrie în cuvinte frumusețea aproape ireală a țurțurilor de gheață agățați de roata mare de lemn, mi-ar fi imposibil. Dar cred că vă dați seama singuri, din imaginile de mai jos. Tot în premieră, am intrat cu emoție și în moara propriu-zisă.

Gazdele, ultima generație de morari care duc mai departe tradiția începută tocmai în 1873, sunt mai mult decât dispuse să vă facă un tur de onoare. Și nu sunt vorbe mari. Ascultând vocea tremurată de emoție a domnului morar, conștientizezi că este o adevărată onoare să te afli acolo, în moara asta veche, care a funcționat neîntrerupt timp de patru generații. Nu a fost niciodată altceva decât proprietate privată, fiind cea mai veche moară funcțională din Țara Făgărașului. A doua generație de morari a făcut închisoare pe vremea comuniștilor, dar și-a apărat cu îndârjire dreptul la proprietate privată. Eforturile lor au fost apreciate de generațiile următoare, care au dus mai departe moștenirea de familie, dedicând timp și efort pentru a învăța și a practica meșteșugul pe cale de dispariție.

Moara este pusă în mișcare doar de forța apei. Apa mișcă roata, roata mișca pietrele, pietrele produc făina. Simplu, nu? Este formată din două pietre mari, una fixă și cealaltă mobilă, între care este zdrobit, foarte încet, bobul de grâu sau de porumb. Deoarece presarea se efectuează la rece, proprietățile materiei prime nu sunt absolut deloc modificate. Rezultă o făină 100% naturală și neafectată termic. Granulația este realizată prin reglarea distanței dintre pietre. Un sistem complex de site, macină făina și o transformă, după preferințe, în făină albă, neagră și tărâțe.

“Din ce în ce mai mulți oameni se întorc la lucrurile simple și naturale. Avem comenzi din ce în ce mai multe și mai variate. Oamenii încep să învețe că diferența înseamnă calitate. Vin de la laboratoare de cofetărie, de la patiserii fine sau de la restaurante și pensiuni cu multe stele și margarete” – ne explică domnul morar și i se umflă puțin pieptul de mândrie.”Făina de calitate se simte. După ce te înveți cu ea, mai greu te întorci la prafurile alea pline de chimicale, ambalate ca făină în comerț” – îmi zic și eu în gând, amintindu-mi despre toate textele despre teoria conspirației prin care descoperisem că pâinea și pasta de dinți sunt arme de ucidere în masă. Dar voi nu credeți în teoria conspirației, nu?

La ieșirea din moară, pe partea stângă, pe niște polițe vechi de când moara, stau înșirate sticle și borcane cu sirop, zacuscă și dulcețuri felurite. Haine împletite din lână, te ademenesc cu căldura lor. “Bunica le face pe astea. Nevasta e cu dulcețurile și bunica cu împletitul. Nu știu să vă zic prețurile, dar acuma o strig pe nevasta să vină din casă, că ea le știe pe toate” – ne liniștește domnul. Ne invită pe verandă, să bem un păhărel de pălincă și să vedem fotografii cu toate generațiile de morari. Are și o carte de oaspeți, în care oameni din toate colțurile lumii și-au notat impresiile.

Are rost să vă zic că toată lumea a scris la superlativ absolut? Păi nu cred că are rost, fiindcă v-ați dat și voi seama până acum că domnul morar e o gazdă perfectă. Am mai admirat țurțurii de gheață, am mai scris în cartea de oaspeți și-am luat contactul domnului morar. În casa mare, țărănească, are și o pensiune. Mă bate gândul să revin la vară, să mă dau în leagăn și să văd curtea înflorită. Din pozele din album, am văzut că doamna morăriță îngrijește acolo un adevărat paradis al florilor. Și… cine știe? Poate duc și eu niște grâu la măcinat. Știți ceva rețete bune de pâine? Parcă-parcă m-ar ispiti o pâine bună de casă, cu făină 100% naturală.

*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!

1 Comment

  1. […] am ajuns la Cincșor, era un frig de crăpau pietrele. Tocmai vizitasem Moara cu apă de la Ohaba și încă mă mai gândeam la dragostea și devotamentul acestor oameni care duc mai departe un […]

Leave a Reply