Unul dintre noi minte este povestea a cinci elevi de liceu. Sunt aleși la întâmplare, fără a avea o altă legătură între ei decât faptul că posedau telefoane mobile și profesorul cel ursuz și neiubitor de tehnologie i-a trimis în sala de detenție.
Unul dintre elevi moare. Nu se știe dacă a fost un accident stupid sau o crimă cu premeditare. Întreg romanul se construiește într-o încercare de-a descoperi criminalul. Procesul este cu atât mai dificil, cu cât decedatul Simon întreținea o aplicație “Despre asta”, care făcea publice toate bârfele, secretele și dramele liceenilor.
Brutal și direct, scormonitor și suspicios, Simon este urât cu patimă de fiecare elev și profesor, fiecare dintre ei având un motiv suficient de întemeiat pentru a recurge la crimă.
Aplicația lui Simon este un pretext de a introduce problemele mult mai grave cu care se confruntă liceenii din zilele noastre și imensa presiune exercitată asupra lor prin bullying.
Narațiunea este alertă. Făcută la persoana I, ne prezintă, pe rând, perspectivele fiecărui martor asupra a ceea ce s-a întâmplat. Trecutul se amestecă cu prezentul și uneori chiar cu viitorul. Este un puzzle imens pe care trebuie să-l recompui pentru a-ți face o imagine de ansamblu și a încerca să găsești criminalul.
Fiecare personaj are ceva de ascuns în trecut, ceva de protejat în viitor și un punct vulnerabil în prezent. Devine din ce în ce mai greu să te decizi cine a comis crima. Pe măsură ce ajungi să cunoști mai bine protagoniștii, conștientizezi că fiecare dintre ei ți-a câștigat încrederea și ți-e aproape imposibil să-i suspectezi de crimă.
Finalul te poate lua (sau nu) prin surprindere. Dacă reconsideri narațiunea după ce i-ai citit finalul, îți dai seama că indiciile au fost strecurate foarte subtil în fiecare dintre cele patru perspective narative.
Este un roman polițist, unul despre adolescenți și unul psihologic. “Trei în unul”, cum zice reclama. Cert este că te face să te gândești mult la modul în care ne reprezentăm lumea, la proiecțiile pe care ni le facem asupra ei și la dezamăgirea pe care o simțim atunci când aceste proiecții nu se suprapun peste realitate.
Aceste mecanisme sunt vechi de când lumea. Mereu judecăm oamenii după aparențe, îi etichetăm și interacționăm cu ei în funcție de prejudecățile specifice fiecărei tipologii în parte. Nu ne lăsăm surprinși, nu le acordăm încrederea noastră.
Iar cei din jur simt această presiune și încearcă să se ridice la înălțimea rolurilor pe care societatea i le-a împărțit. Tocilara, atletul, prințesa și delicventul (cei patru elevi care au asistat la moartea lui Simon) sunt încarnarea acestor stereotipuri cu care suntem obișnuiți să jonglăm în fiecare zi.
De fiecare dată când nu suntem capabili să vedem oamenii din jurul nostru dincolo de aparențe, întreținem sistemul, îl alimentăm, dăm combustibil unor rețele de socializare axate pe bârfe, defăimare, discreditare, șantaj. Devenim complicele lui Simon și transformăm aplicația “Despre asta” în ceva important, ceva care să conteze, ceva care să pună presiune pe ceilalți, ceva care să rodească frică, minciună, ură. Poate chiar sin(ucidere).
“Unul dintre noi minte” a ajuns pe locul doi în lista New York Times Bestseller imediat după lansare, a fost publicat în peste 20 de țări și va fi ecranizat în serial de către Universal Cable Productions. Eu sunt tare curioasă dacă filmul va reuși să surprindă bogata viață interioară a personajelor. Voi ce ziceți? Facem niște pariuri?
*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!