Justiție Socială

Pentru mine oamenii ăștia sunt niște eroi. Să trăiești cu 1700 de lei pe lună, femeie singură, cu fată de ținut la facultate. Să primești 1700 de lei pe lună, după 29 de ani muncă grea în cadrul acestei firme este o rușine. Da. Eu consider că este o rușine. În România munca este ieftină pentru că salariații acceptă din frică toate ilegalitățile pe care le fac patronii, instituțiile statului, sindicatele, politicienii.

Acceptă orice pentru că în orașele din provincie joburile nu sunt pe toate drumurile. Acceptă pt că după o anumită vârstă oricum nu te mai ia nimeni, iar tu ai copii de crescut. Acceptă pentru că nimeni nu le oferă o alternativă. Și mai acceptă pentru că nu-și cunosc drepturile și statutul salarial și nici măcar nu-și dau seama că este ilegal să ai pauză de masă 20 de min sau să fii forțat să faci ore suplimentare sau să nu-ți iei concediu de odihnă.

Ei trag tare oricând, oriunde, oricum doar să mai adauge un bănuț în plus la salariul ăla de nimic, care nu le permite nici măcar să-și cumpere într-un an de zile unul dintre frigiderile pe care le produc. Sunt oameni care tac și îndură tot cu demnitate și merg mai departe. Nu știu altfel. Nu pot altfel. Nu le-a arătat nimeni că se poate și altfel. Iar la sfârsitul zilei, cineva trebuie să aducă bani în casă.

Iar noi, ăștia din clasa medie, o ardem ideologic, comandând pe emag frigidere electrolux și ne simțim bine că prin alegerea noastră “susținem producătorii locali”. Nu ne pasă cum sunt făcute frigiderele astea și cu cât sunt plătiți muncitorii care le fac, sau în ce condiții lucrează ei. Yep. Noi ne batem în piept cu legile justiției, vrem să scăpăm țara de corupți și de agramați dar ascundem sub preș justiția socială și dezastrele pe care noile reforme economice le-au produs asupra celor mai vulnerabile categorii sociale. Adică exact oamenii ăștia, care câștigă sub minimul pe economie, bagă la ore suplimentare și au 5 min pauză de wc și 20 de min pauză de masă.

Da. Despre ei nu vorbim, pe ei nu îi promovăm, cu ei nu ne solidarizăm. Pe ei nu vrea nimeni să-i salveze. Nu e un subiect suficient de cool să ieșim în piața victorie pentru ei sau pentru toți oamenii din țară asta care sclavagesc pt alții în românia și în toată lumea asta. Noi avem 1700 doar bani de buzunar, sclavagind la nivel corporatist doar pt c-am avut norocul să avem acces la o facultate care ne-a permis să ne săltăm cu o treaptă clasa socială. Adică am avut șansa ca părinții noștrii să sclavagească o viață întregă pe minimul pe economie ca să ne țină pe noi în fak.

Dar tot sclavigism facem și noi. Unul puțin mai elegant și mai rafinat. Spre deosebire de ei, noi ne cunoaștem drepturile salariale și ne-au învățat la fak să negociem mai bine salarii și beneficii și extraopțiuni și abonament la sală și asigurare privată și tickete de vacanță și condiții de muncă mai ecofriendly and stuff.

Istorie este ceea ce fac oamenii ăștia din Satu Mare. Să te solidarizezi și să ieși în stradă, când ai de pierdut singurul job care îți hrănește familia este un act eroic, da. Este un act extrem de curajos. Cred că nici măcar nu putem percepe câte au oamenii ăștia de pierdut și ce consecințe au asupra vieții lor astfel de gesturi extreme. Trece istoria pe lângă noi în timp ce noi suntem mega ocupați cu mini-lunga-vacanță de 1 mai ca să ne pese cu adevărat. Ironic, fix de sărbătoarea asta simbolică uităm că mega-extra-beneficiile de care ne bucurăm astăzi în birourile noastre luxoase de multinaționale, inclusiv contractul de muncă și clauzele lui, există astăzi pentru că oameni simpli, ca ăștia din Satu Mare s-au luptat să le obțină pentru noi.

Până și mini-lunga-vacanță de 1 mai, tot ei au obținut-o pentru noi. Scrollez prin lanuri de rapiță, apusuri la mare, șiruri de mașini blocate pe mini-autostradă transmițând live pe fb tornade măturând câmpiile țării, drumeții la munte, grătare hi-tech prin curți rafinate de case moderne și românia îmi apare brusc ca fiind plină de oameni fericiți și bogați și împliniți. Și stau și mă întreb. Noi ce facem mai departe în termeni de justiție socială? Noi, ca generație, zic. Ce îmbunătățim noi în modul în care muncim și suntem valorizați pt munca noastră? Care este contribuția noastră la un 1 mai care va fi sărbătorit peste 30 de ani, de pildă? Ce vor zice copiii noștri despre noi? Ce le-am lăsat lor valoros?

Vă propun un mic exercițiu de conștientizare. Luați metroul într-o dimineață din berceni spre pipera. Faceți un drum la ora 6.00. Și unul la ora 9.00. Veți vedea aceeași roboței mergând spre locurile lor de muncă. Singura diferență sunt hainele și posturile și fețele și mâinile și telefoanele mobile. Cele de la ora 6.00 sunt ieftine și obosite și triste și demodate și pline de bătături. Cele de la ora 9.00 sunt de marcă, energice, zâmbitoare, hi-tech și cu manichiură impecabilă. Ore diferite, oameni diferiți, naveta obișnuită. Fiecare se vinde cum poate el mai bine. Și asta n-ar trebui să fie ok.

*** această fotografie este făcută de #cutiadecarton, ilegal, firește, pentru că teoretic este interzis să faci fotografii la metrou. ea reprezintă un simplu exercițiu de imaginație. în semn de solidaritate cu salariații de la electrolux satu-mare, corporatiștii care fac naveta berceni-pipera au intrat în grevă și nu s-au prezentat la muncă. au intrat în grevă pentru #justițiesocială și obținerea unor condiții de muncă decente și corect plătită pentru toți salariații din sectorul privat din românia, cerând statului legi stricte și oprirea abuzurilor pe care multinaționalele le practică în românia pentru că statul le permite.

**** această fotografie a fost făcută, cum ziceam, ilegal, în metrou, de 1 mai, când toți corporatiștii erau la mare. mai puțin cei care n-au avut liber și care au făcut, firește, exerciții de imaginație într-un metrou pustiu dintr-un oraș și mai pustiu pentru că toată lumea era la mare.

*** acest text a fost scris după ce am citit și rumegat zile întregi articolul ăsta și cam tot ce a apărut în presă și pe fb despre #grevaeletrolux

Leave a Reply