Anul trecut m-am înscris observator mobil la referendumul pentru redefinirea familiei. Majoritatea secțiilor de votare au fost amplasate în școli și în grădinițe. 9 secții de votare am vizitat pe parcursul zilei. Nici una nu avea hârtie igienică. Nici una nu avea toalete practice, curate, funcționale. București. 2018. Asta spune multe despre cât de mult ne pasă cu adevărat de copiii noștri.
Paralel cu aceste imagini dezolante din școlile românești îmi treceau prin cap toate acele argumente violente pe care coaliția pentru familie le-a vehiculat în spațiul public despre ce pericol imens reprezintă comunitatea lgbt pentru copiii noștri, cum le va corupe inocența, îi va perverti și îi va duce pe calea pierzaniei. Totul culminând cu acel slogan “salvați copiii României”. Vi-l amintiți și voi, nu? Imposibil de uitat.
Privind condițiile precare din școlile românești, școli în care copiii noștri petrec între 4 și 6 ore zilnic, m-am întrebat sincer, dar foarte sincer: oare chiar ne pasă nouă, ca societate, de copiii României? Un adevăr îmi era clar. Nu comunitatea lgbt ne va distruge copiii. Ci propria noastră nepăsare.
Exact în acel moment, am știut ce voi face anul acesta de ziua mea. Îmi voi dona ziua de naștere pentru a strânge niște bănuți pentru o cauză în care cred cu tărie =》accesul copiilor noștri la educație. O educație care să se desfășoare într-un spațiu care nu le pune viața în pericol.
Dacă vă gândiți să mă surprindeți cu cadouri, felicitări, flori și diverse atenții, vă rog să convertiți toate aceste surprize (care mă bucură nespus, firește) în niște bani pe care să îi donați pentru Aura Ion Foundation UK.
După cum probabil știți, Aura Ion este fata frumoasă și curajoasă care a murit în urmă cu câțiva ani în acel stupid accident aviatic din Apuseni. Sora ei, Mariana Ciucă, a creat această fundație pentru a-i păstra vie memoria și pentru a ajuta copii extrem de săraci, de prin satele României, să primească fie un cadou îmbelșugat de Crăciun, fie un ghiozdan plin înainte de a începe școala.
Recent, implicarea ei a devenit chiar mai mare, încercând să obțină bani și resurse pentru a renova și utila tehnologic și cu piese de mobilier diverse școli din sate care nu și-ar permite niciodată acest lux.
O urmăresc de multă vreme pe Mariana și îi admir mult curajul, perseverența și optimismul. Tocmai de aceea aș vrea să contribui la acest proiect al ei.
Vă mulțumesc anticipat pentru implicare și vă rămân recunoscătoare. Donațiile le puteți face aici. Nu este nevoie de mai mult de un click și de datele voastre bancare.
Eu nu vreau “să salvez copiii României”. Eu vreau să le dăm hârtie igienică. Ar fi un început. Unul palpabil. Unul în care nu am mai fi nevoiți să citim știri despre copii care mor înecați în toaletele din curtea școlii. Sau striviți de tavanele care cad peste ei.