Suntem fragili

“5 trepte. A dat cu dreptul în stângul și a căzut. Cinci trepte s-a dus grămadă, până am prins-o eu și am oprit-o. S-o fi lovit și la coloană, habar nu am, da’ la cap sigur s-a lovit” – zise bărbatul, învârtind în mână șapca verde. “Și dumneavoastră cine sunteți? Sunteți familie?” – întreabă răstit, […]

Pregătiți pentru schimbare?

Ați observat că între noi și oamenii dintr-o sală de spectacole există mereu un scaun liber (atunci când circumstanțele permit acest lucru)? Că nimeni, niciodată, nu se așează fix pe scaunul de lângă? Sau noi nu ne așezăm niciodată pe scaunul de lângă? Lăsăm întotdeauna spațiu între noi și lume. V-ați întrebat vreodată de ce? […]

Când te ia dorul de ducă

Lasă-te în voia destinului, el îţi va purta paşii exact pe drumul pe care trebuie să mergi. Fii prevăzător, dar nu stresat. Nu grăbi lucrurile. Deschide-ţi inima pentru a putea primi şi accepta tot ceea ce ţi se întâmplă. Urmează semnele. Ele te vor duce unde trebuie să ajungi şi îţi vor scoate în cale […]

Oameni fără copilărie

Tu nu știi să te joci! – strigă băiețelul, smulgându-și dinozaurul din mâinile bătrânei. Mai bine mă joc singur – completă el încet, întorcându-i spatele și retrăgându-se în cel mai îndepărtat colț al camerei. Bătrâna își strânse mâinile neputincioasă, făcându-se și mai mică pe scaunul verde. Privirea îi căzu rușinată în pământ. De unde stăteam […]

Dimineți apoase

Ceața e aproape lichidă. Pare să se ridice fantomatic din Someș pentru a se reașeza sub formă de ploaie fină peste toate lucrurile din grădină. Liniștea e înghețată. Se lichefiază pe frunzele de viță de vie, mângâind strugurii care abia dau în copt. “E întârziată vremea la noi. A fost an ploios. Să ne mai […]

Despre moarte și foc

Aveam cinsprezece ani când a murit bunicul. Era eroul meu personal şi era prima moarte extrem de reală pentru mine. Nu am putut niciodată înţelege de ce oamenii acordau atâta atenţie acelui cadavru hidos, care nu mai păstra nimic din ceea ce a fost bunicul meu. Faţa îi era încremenită într-o grimasă a suferinţei pe […]

Drumul cu locomotiva

A zis mama: “Dacă vii cu 10 de 10 pe linie, trecuți așa, frumos, unul sub altul în carnet, în prima zi de vacanță, te duce taică-tu cu locomotiva. Oriunde are el drum”. Știu, știu. Acum îi zice manipulare. Dar când ești în clasa a doua și trăiești în comunism, nu știi că-i zice așa. […]

Când eram mică…

Când eram mică îl ajutam pe bunicul să împartă ziare, colete și scrisori. El era poștaș. Eu credeam că este vrăjitor. Multă vreme nu am priceput de unde știa el să le spună oamenilor cine le-a scris. Și cum cunoștea el exact când trebuie să scoată din geanta aia mare și neagră scrisoare și când […]

Hărnicuțele albine

“Borcanu ăsta îi din prima recoltă. Salcâm curat. Or fost tare harnice albinele, măcar c-o tăt plouat” – zice unchiul, scoțând din buzunar un borcănel de miere. “Să aveți să mâncați… acolo… la capitală!”. Confirm. Toți salcâmii sunt în floare și în jur nu se aude decât zumzet de albină. Tare hărnicuțe albinele astea! Zboară […]

Prima recoltă de căpșuni

Prima recoltă de căpșuni s-a lăsat mult așteptată. Vremea nu e atât de înaintată în satul de pe malul Someșului. În anii ploioși, căpșunii se coc mai târziu. Întâi dau în floare, apoi fac rodul și asteaptă cuminți să vină soarele să-i rumenească cu caldura lui dogoritoare. Am învățat asta în clasa a V-a. Atunci […]

Cu tălpile goale

Nu există terapie mai bună decât mersul desculță prin iarbă. Am învățat asta încă de la primii pași. Îmi odihnesc picioarele goale pe băncuța din grădină. Apusul cade greu peste clopoței de ciuboțica cucului, peste greierii care cântă în iarba înaltă. Păsările vorbesc pe limba lor. Or fi șoapte d-amor, dar nu mă pricep eu […]

Anotimpul socului

“Niciodată n-am înțeles de ce crește socul doar în locurile părăsite” zice mama, mai mult pentru sine decât pentru a începe o conversație. Suntem amândouă la fostul grajd al C.A.P.-ului din sat și strângem flori de soc ca să facem socată și sirop. Anul acesta a fost ploios și socul și-a făcut de cap. De […]