Abonament DoR

Recunosc. Intram uneori pe DoR (Decât o revistă). O citeam online. Și doar acele materiale care îmi trezeau interesul. Mă atrăgea modul ușor, direct, prietenos prin care informațiile ajungeau la mine. Mai mult decât un articol citit la cafeaua de dimineață, este sentimentul că stai de vorbă cu cineva. Că situațiile descrise și oamenii aceia sunt vii și ți se prezintă așa, brut, fără estetizări, fără bla-bla-uri, fără întorsături iscusite din condei, fără balast. Simplu, curat, percutant. Dincolo de date statistice, trimiteri concrete la legislație, studii științifice sau alte informații tehnice, ceea ce rămâne după lectură este doar identificarea cu personajele din text. Emoțiile trăite în timpul lecturii persistă zile întregi după ce subiectul respectiv te (și se) mistuie încet înăuntrul tău.

“Jurnalism narativ”, așa se numește tehnica asta nouă. De fapt nu e chiar o tehnică și nu este chiar nouă. Reprezintă doar un mod diferit de a povesti. Go with the flow, circulă liber dincolo de limitările scriiturii de orice tip (jurnalism, confesiune, reportaj, documentar etc.) pentru a-ți căuta cuvintele și imaginile acolo unde simți tu că povestea își găsește adevărul.

Din curiozitate și pentru a admira tehnicile narative din ce în ce mai elaborate și mai sofisticate, am început să citesc și subiecte care nu mă interesau absolut deloc. Dar absolut deloc. Mi-am descoperit, cu o oarecare suprindere, latura mea superficială, ignorantă, plină de prejudecăți, ușor discriminatorie și total neinformată. “Nu, eu nu sunt așa!” îmi repetam în gând, negând vehement adevărurile neplăcute pe care le descopeream despre mine. “Eu sunt informată. Dar atunci cum de nu știu nimic despre acest subiect?”

Citind selectiv, doar ceea ce mă interesează, mă autolimitez, mă informez părtinitor. Există subiecte sensibile precum prostituția (Strada lor), bolile rare (Ce nu te omoară…), situația persoanelor transgender (Pledoaria lui Patrick Brăila), feminismul rom (Există feminism rom), violența în familie și eșecurile noastre de a o combate eficient (Normalitatea celor 38 de milioane de euro) subiecte despre care uneori nu se cuvine să vorbești, sau despre care vorbești vag, din auzite.

Dincolo de autosuficiența oamenilor care trăim în anumite poziții privilegiate, nu avem timp sau voință sau energie să ne informăm. Să ascultăm poveștile oamenilor de lângă noi, să ne oprim o clipă pentru a merge puțin timp în papucii lor. Ceea ce este diferit de noi, devine astfel cunoscut, înțeles, acceptat și integrat în ființa noastră. Uneori acest lucru se întâmplă doar în mediul virtual, prin trăirile pe care ți le provoacă o poveste bine scrisă. Și consider că este un pas înainte.

Pe nesimțite, am ajuns să citesc revista integral, din scoarță în scoarță. Număr de număr. Firește, virtual. Prima și prima oară când am ținut revista în mâni, a fost după #colectiv. Tremuram din toate încheieturile și îmi era teamă să o deschid. Priveam coperta îndoliată pe care era scris, alb pe negru, “Suntem mai singuri. Dar mai mulți”. Știam că în momentul în care care o să deschid revista, voi trăi noaptea aceea de foc atât de intens, încât îi voi simți arsurile direct în suflet. DoR#22 “Adevăr/Provocare” a câștigat premiul I la categoria reportaj la premiile Superscrieri 2016. Și este este cel mai cutremurător reportaj pe cale l-am citit vreodată. Abia atunci am înțeles. DoR creează dependență.

Nu vreți să știți discursurile mele entuziasmate prin care le-am vorbit tuturor cunoscuților mei despre noua mea obsesie. Cea mai expusă persoană a fost, firește, sora mea. Ea este și motivul pentru care anul acesta m-am pricopsit cu un abonament de susținător DoR. Teoretic ar fi trebuit să-l primesc abia în septembrie, de ziua mea. Dar cum toată lumea știa că aștept cu mare nerăbdare să apară ofertele de abonament pentru anul în curs, mi-a luat-o înainte și m-a sărbătorit cu șase luni înainte de ziua mea. Yeeey!!!

Mie mi se pare cel mai frumos cadou-experință pe care cineva l-ar putea primi vreodată (mă rog, mai sunt cadourile-călătorie, cadourile-ateliere creative, cadourile-spectacole sau cadourile-stilou care te obligă să scrii etc.) Am scris povestea asta extrem de personală din dorința (yeeep, vă zic pe față) de-a convinge cât mai mulă lume să ofere (sau să își ofere) un cadou-experiență și să cumpărați (sau să vă cumpărați) un abonament DoR. Garantez personal că nu o să fiți dezamăgiți.

DoR este o revistă trimestrială axată pe căutarea identității, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, la nivel de societate. Este realizată de o echipă dinamică și creativă de jurnaliști independenți care se finanțează din vânzarea directă a revistei, din publicitate și din donații.

Subiectele abordate sunt extrem de variate, de la politică la sport și tehnologie sau la texte mai mult sau mai puțin personale. Mesajele sunt transmise pe orice tip de suport: text, fotografie, ilustrație, design original. Regulile de bază sunt informarea corectă, documentarea serioasă, creativitatea, îmbinarea unor tehnici narative și vizuale variate. DoR abordează povești legate de realitățile românești contemporane, genul acela de subiecte pe care le dezbatem cu toții acasă, la birou, în vacanțe, înainte de a începe piesa de teatru sau la berea de după concert. Mesajul textului este dublat de imagini percutante, întreaga revistă având un concept grafic original, care o transformă într-un obiect de colecție.

Abonamentele sunt de mai multe tipuri: prieten, susținător, ambasador, antreprenor și colecționar. Pot fi livrate oriunde în țară, cât și în străinătate (momentan doar în varianta prieten și susținător). Pachetul de bază conține patru reviste (abonamentul pe anul curent), revista în format pdf, newsletter-ul DoR (săptămânal) cu noutăți, recomandări de articole, podcasturi și alt conținut distribuit doar abonaților și diverse surprize (în funcție de tipul de abonament ales. detalii găsiți aici). Costul livrării este inclus în abonament. Dacă este un abonament-cadou, livrarea va fi una specială, revista și surprizele fiind împachetate în hârtie de cadou și însoțite de o felicitare pe care se pot trece (scris de mână) câteva gânduri și urări personalizate.

Revista poate fi achiziționată și din librării și magazine (lista lor o găsiți aici). Varianta tipărită costă 25 de lei, dar poate fi achiziționată și în format pdf, cu plata prin paypal. Dacă ai ratat vreun număr sau l-ai descoperit prea târziu și vrei să-l adaugi colecției tale personale, poți accesa Shop DoR. Pe lângă reviste, mai poți achiziționa și cana DoR, caietul DoR de scris și traista DoR de plimbat (detalii aici).

În loc de final, las aici profilul cititorilor DoR, exact așa cum a fost definit chiar de către redactorii revistei: “Nișa noastră editorială este profunzimea, iar cititorii noștri sunt inteligenți și curioși. Construim poveștile pe care le publicăm în așa fel încât ele să stârnească, să edifice, să amuze. Credem că o revistă poate fi sinceră și poate transmite emoție”. Vă identificați? Hmmm… vă cam identificați, las că știu eu! Grăbiți-vă cu abonamentele. Pot fi achiziționate doar până pe 10 martie.

*** Fotografiile sunt realizate de CutiaDeCarton special pt. această postare. Dacă vă plac cu adevărat, simțiți-vă liberi să le folosiți pt. uzul personal. Ar fi de-a dreptul simpatic să precizați și sursa. Mulțumesc!!!

Leave a Reply